“Lucid mysteries”/ “mysteres limpides” aude filosoful francez Jankelevitch (foto) in “Preludiile” compuse de Claude Debussy. Profesor la Catedra de Filosofia Moralei – Sorbona (Paris I) – 1951 – 1978, Vladimir Jankelevitch si-a dedicat o buna parte din cariera domeniului muzicologiei. Din prodigioasa-i bibliografie se desprind cateva foarte interesante eseuri muzicale: “Gabriel Faure, ses melodies, son esthetique” (1938), “Ravel” (1939), “Debussy et le mystere de l’instant” (1950), “La Musique et l’Ineffable” (1961)…
Alfred Sisley – Zapada in Louveciennes, 1878 – Muzeul Orsay Paris
“Des pas sur la neige” este a sasea piesa din “Preludii –pentru pian” – Caietul intai, compus de Claude Debussy (1909/10). Compozitorul a datat piesa 27 decembrie 1909 (a doua zi dupa scrierea “Les collines d’Anacapri”) si a interpretat-o in premiera la Salle Erard –Paris, in 1910. Rafinamentul jocului de pedale este doar una dintre inovatiile timbrale aduse de Claude Debussy. Cele doua caiete continand “Preludii” amintesc, ca intr-o vizita secreta in galeriile unui muzeu intim, de muzica lui Chopin si chiar de cea a lui J. S. Bach.
Caietul I: Dansatoarele din Delphi, Panze, Vantul in campie, Sunetele si miresmele plutesc in aerul serii, Colinele din Anacapri, Pasi pe zapada, Ce a vazut vantul de apus, Fata cu parul balai, Serenada intrerupta, Catedrala scufundata, Dansul lui Puck, Menestreli.
Caietul II: Neguri, Frunze vestede, Poarta vinului, Zanele sunt minunate dansatoare, Balarii, Generalul Lavine – excentric, Terasa audientelor clarului de luna, Ondine, Omagiu lui Samuel Pickwick Esq., Canope (urne funerare antice), Terte alternante, Focuri de artificii.
Studiul “Preludiilor” lui Debussy descopera chei importante, facand posibila accesarea nivelurilor de libertate si poezie (“climatul de suspans”…) atinse in mod programatic de acest muzician.
“On me qualifie de révolutionnaire, mais je n’ai rien inventé. J’ai tout au plus présenté des choses anciennes d’une nouvelle manière. Il n’y a rien de nouveau en art. Mes enchaînements musicaux, dont on parle si diversement, ne sont pas des inventions. Je les ai déjà tous entendus. Pas dans les églises. En moi-même. La musique est partout. Elle n’est pas enfermée dans des livres.”/ (Sunt etichetat drept revolutionar, cu toate ca nu am inventat nimic. Poate doar am prezentat lucruri vechi intr-un mod nou. In arta nu este nimic nou. Legaturile sonore din muzica mea, despre care se vorbeste atat de divers, nu sunt inovatii. Le-am auzit ca atare pe toate. Nu in biserici. Ci in mine insumi. Muzica este peste tot. Nu este inchisa in carti.) (Claude Debussy, “Monsieur Croche et autres écrits”, Paris, Ed. Gallimard, 1987)
Debussy a scris eseuri de critica muzicala, semnandu-le “Monsieur Croche”. Exigenta cercetarilor sale isi gaseste expresia in tonuri ironice de referinta in muzicologie. De citit, de asemenea: V. Jankelevitch, “Ironia”.
(la pian: Francois Chaplin)
