„Mezzopiano stories” by Cosmina Cornea; Sunt povesti de ascultat cu o sensibilitate rafinata. Povesti...

Ord. dupa
(Cosmina Cornea)

Inspirat de “tabloul” parizienilor care patinau in iarna lui 1...

1 comentarii
(Cosmina Cornea)

In “Dictionnaire de litterature japonaise” (Paris, Editions PU...

(Cosmina Cornea)

“Haydn reprezinta modelul clasic al povestitorului muzical. El are a...

(Cosmina Cornea)

Cu  o voce ferma, extinsa, agila, nativ timbrata special pentru g...

(Cosmina Cornea)

Prezentata publicului  candva – cel mai probabil – in prima parte...

(Cosmina Cornea)

Prima lucrare pe care Michelangelo Merisi da Caravaggio (1571-1610) o ...

(Cosmina Cornea)

BBC Classical Music si BBC Drama au produs in 2003 filmul “Eroic...

(Cosmina Cornea)

“Lucid mysteries”/ “mysteres limpides” aude filosoful francez ...

(Cosmina Cornea)

In  1998 Ry Cooder, un bun prieten al lui Wim Wenders (foto), ii reun...

(Cosmina Cornea)

"Toate filmele mele sunt despre dragoste." (Nikita Mihalkov) In...

(Cosmina Cornea)

"… Chopin tusea intr-un fel ingrijorator si se temea de scandalul un...

(Cosmina Cornea)

Vreme indelungata, "Wiegenlied"-ul K. 350 (in catalogul Kochel-Verzeic...

(Cosmina Cornea)

“I saw all my colours in spirit, before my eyes. Wild, almost crazy ...

(Cosmina Cornea)

Sunt 12 spectacole de opera cu titlul “Turandot”, cel mai cuno...

(Cosmina Cornea)

Bandurria este un instrument muzical asemanator unei mandoline, unei c...

(Cosmina Cornea)

The Guardian, mai 2016: “a devastatingly effective way with a melody...

(Cosmina Cornea)

Inspirat din lucrarea lui E. Titon du Tillet, romanul lui Pascal Quign...

(Cosmina Cornea)

Robert Doisneau (1912-1994) este unul dintre cei mai iubiti fotogr...

(Cosmina Cornea)

In splendidul roman tragicomic al lui Ann Patchett se intalnesc promis...

(Cosmina Cornea)

Muzica eliberata de text. Melodia care se sustrage cuvintelor. Limbaj ...

(Cosmina Cornea)

Heinrich Kreissle von Hellborn (in cartea “Viata lui Franz Schub...

1 comentarii
(Cosmina Cornea)

Johann Sebastian Bach – Suita Orchestrala nr. 3* in Re major (BW...

(Cosmina Cornea)

“They said: You have a blue guitar,/You do not play things as th...

(Cosmina Cornea)

“Lead, follow or get out of the way!” era dictonul pe care se baza...

(Cosmina Cornea)

Presa locala din Havana anului 1809 vorbea in termeni duri despre ...

Afiseaza
comentarii

Constantin Brancusi fotografiat de Edward Steichen

Brancusi fotografiat de Edward Steichen

Cea mai pretioasa substanta din lume era, in timpul irepetabilei „belle epoque”, aerul parizian, o briza culturala care infasura in special cartierul Montmartre si care i-a atras fara putinta de scapare pe numerosi artisti sositi aici din toate colturile lumii: Pablo Picasso vine din Barcelona, Amadeo Modigliani din Italia, Marc Chagall din Rusia, Jacques Lipchitz din Lituania, iar de peste ocean, scriitorii F. Scott Fitzgerald si Ernest Hemingway (ale carui notite nepublicate antum au fost stranse in cea mai frumoasa carte despre Parisul “generatiei pierdute” – dupa expresia lui G. Stein – “Paris est une fete”/ “A Moveable Feast”). Cea mai misterioasa si vibranta aparitie in mijlocul boemei geniale pariziene a fost insa, dupa cum reiese din mai toate marturiile timpului, sculptorul roman Constantin Brancusi.

Din momentul sosirii in Paris (1904) si pana la sfarsitul vietii sale, in preajma lui Brancusi a gravitat avangarda culturala franceza (Ezra Pound, Picasso, Man Ray, Marcel Duchamp, Modigliani). Dar Brancusi a fost in stransa legatura, de asemenea, cu toti intelectualii si artistii romani din capitala Frantei: Tristan Tzara, B. Fundoianu, George Enescu, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Darascu, Panait Istrati, Traian Vuia, Eugene Ionesco, Emil Cioran.

Amestec magnetic de hieratism si vitalitate, venind din departari aproape indescifrabile, dintr-un sat romanesc fara varsta, Constantin Brancusi este probabil cea mai admirata personalitate romana in Franta. Regizorul britanic Peter Greenaway lucreaza acum (2015-2016) la turnarea unui film epocal numit “Walking to Paris”, o ecranizare a calatoriei tanarului Brancusi de la Bucuresti la Paris (1903-1904) – de fapt, o poveste a drumului initiatic, strabatut in mare parte pe jos, de-a curmezisul Europei. Simbolic, o trecere dintr-un strat temporal arhetipal, intr-un timp istoric efervescent.

Pana cand vom putea vedea acest film, ni-l putem inchipui pe Constantin Brancusi, tanarul artist al carui talent explodeaza cu fiecare creatie pe care o daltuieste. Copilaria sa a fost marcata de ani buni de ucenicie in ateliere de boiangerie, in pravalii si birturi. In Craiova, cand nici nu implinise optsprezece ani, construieste – din stinghiile unei ladite in care fusese transportat grau – in pravalia unui domn Zamfirescu… o vioara! Mihalache Lautarul, o autoritate in domeniu, testand vioara lui Brancusi, se pare ca ar fi exclamat: “Ii zice mai bine ca a mea!”, uimit de excelenta rezonanta a instrumentului. In urma acestei intamplari, adolescentul Brancusi primeste o bursa de studiu la Scoala de Arte si Meserii din Craiova.

In 1902 isi continua studiile de “arte frumoase” la Bucuresti. In 1905, la Paris deja, este admis la Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, unde lucreaza in atelierul lui Antonin Mercie pana in 1906.

In 1907 inchiriaza primul sau atelier, in Rue de Montparnasse, apoi – in 1916 achizitioneaza primul spatiu-atelier personal de sculptura, in Arondismentul parizian 8, insa doar in 1928 se muta in faimosul “Impasse Ronsin” din Arondismentul 15, atelierul cu vitrina de sticla ce avea sa devina el insusi o capodopera, poate cea mai emotionanta imagine a universului lui Brancusi, pe care o putem intalni astazi in Paris – la Centre Pompidou (Muzeul National de Arta Moderna) – in reconstituirea realizata de arhitectul Renzo Piano.

Printre cele 137 de sculpturi, 87 de socluri, 41 de desene si mai mult de o mie de fotografii realizate de Brancusi, o micuta comoara asteapta cuminte sa o privesti in tacere: vioara lui Brancusi, vioara pe care si-a faurit-o singur in adolescenta. Si care l-a insotit la Paris. Vioara pe strunele careia insusi Sculptorul a cantat melodii din folclorul romanesc. Vioara “de acasa”.

V. G. Paleolog, in cartea “Tineretea lui Brancusi” si Radu Varia in “Brancusi” (lucrare publicata la New York in 1986, aparuta apoi si in franceza – in 1989) ofera amanunte si despre muzicianul Brancusi, cel care l-a inflentat pe pianistul de cabaret Erik Satie in compunerea excentricelor sale “Gymnopedies”, cel care ii adora pe creatorii de jazz americani (Armstrong, Dizzy Gillespie, Gershwin), cel care ii considera pe Wagner si Beethoven exagerati, creatori de muzica “barbara” sau “prea dramatica”, iar pe Bach il vedea asemenea “unui leu pasind maiestuos intr-un desert fierbinte”… Violonistul Brancusi canta de dor de acasa, iar vioara sa a ramas tacuta in studioul muzeal impietrit in inima Parisului…

Atelierul lui Constantin Brancusi (Paris)

Atelierul lui Constantin Brancusi (Paris)


Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close