Rapsodia Romana de Franz Liszt

Franz Liszt s-a nascut pe 22 octombrie 1811 la Raiding (pe atunci Ungaria, astazi Austria) si s-a stins din viata la 31 iulie 1886 in Germania, la Bayreuth, tara a carei nationalitate o si dobandeste.

Este un compozitor romantic care viseaza la o reinnoire a artei, la o rupere de traditie. Este un pianist exhibitionist, un executant stralucit, care la numai 8 ani compunea, iar la varsta de 9 ani sustinea deja concerte. A fost elevul renumitului compozitor de Studii de agilitate Carl Czerny.

Creatia lui Liszt cuprinde un numar mare de lucrari, 1.233 la numar, dintre care 150 sunt piese pentru pian, scrise pentru pianisti desavarsiti, care pot canta sonoritati indraznete impunandu-se prin interpretare si atitudine de bravura. Compozitiile lui vizeaza procedeele materiale ale executantului, care aduc prin munca asidua un efect maxim fiziologic si o dezvoltare rapida a talentului.

Fanz Liszt influenteaza lumea pianului ca si Paganini lumea viorii, devenind baza executiei moderne. Spre deosebire de Chopin, care a fost considerat „pianistul pianistilor”, Liszt a fost numit „pianistul publicului”.

Rapsodiile ungare, cu motive tematice imprumutate, sunt lucrari deosebite, compuse cu un talent rafinat. Ele sunt incluse in repertoriul pianistilor pana in zilele de astazi. Compozitorul urmareste efectul pitoresc si reproducerea figurativa a bizarei orchestre de tigani, virtuozitatea fiind un mijloc si nu un scop. Liszt face din partea expresiva telul muzicii instrumentale, a muzicii consacrate de traditia cultului exclusiv al formei si al frumusetii impersonale, pe care nu le va neglija niciodata. Teme melodice exista abundent in lucrarile lui, cateodata chiar in stilul german, aducand un oarecare dispret pentru orice fraza melodica dezvoltata conform regulilor, iar partea polifonica o complica pe cat se poate, chiar daca uneori pare greoaie, incalcita sau plictisitoare.

Intr-un turneu in Romania (Transilvania, Muntenia si Moldova), Liszt a fost impresionat de muzica romaneasca, scriind o Rapsodie Romana pentru pian cu teme luate de la Barbu Lautaru, din doine, balade si cantece de petrecere. Muzicologul Octavian Beiu a gasit aceasta partitura in arhiva Societatii Prietenilor Muzicii de la Viena. Lucrarea s-a cantat la Ateneul Roman din Bucuresti, in interpretarea pianistei Aurelia Cionca, in 1931.

Nota: Rapsodie, un termen din limba greaca, inseamna o creatie populara care se canta sau se recita de catre rapsozi. Termenul este folosit in muzica prima data de Franz Liszt.