Articolele lui Catalin Constantin

Ord. dupa

Sub bagheta lui Tiberiu Soare si in regia lui Alexander Radulescu, pro...

Am asistat la avanpremiera operei Don Giovanni in vechea cladire a ONB...

Sunt multe voci care spun ca, invers proportional cu digitalizarea, ve...

Cu totii suntem familiari cu drogurile, fie ca nu le spunem asa (vin, ...

Originea cuvantului simfonie vine din grecescul symphonos (armonios). ...

Adesea numit "Ultimul romantic", Serghei Rachmaninov le-a facut pe toa...

Cultura populara abunda de mituri despre marele Mozart, poate cel mai ...

Seara de 27 Martie, Gala Laureatilor Concursului National Mihail Jora ...

M-am abtinut prea mult sa scriu despre Bach astfel ca, iata-ma, cedand...

Libertatea nu este ceva ce iti poate oferi Statul sau orice alta insti...

in Re major Am avut placerea sa asist recent la Oratoriul Messiah d...

...sau cum sa fim mai buni Am fost placut surprins sa aflu recent d...

Si vis amari, ama!  (Seneca) Aprinzi TV-ul, lumea pare in deriva -...

...declaratie de dragoste Pentru multi muzicieni, Bach este legiuit...

Cateva ganduri despre cultura predominanta a secolului nostru  ...

De ce sa studiem muzica? Sa facem un exercitiu de imaginatie: cum a...

Oare ne mai bucuram de muzica, acum ca a devenit atat de accesibila? ...

Afiseaza

Originea cuvantului simfonie vine din grecescul symphonos (armonios).

De-a lungul timpului, acest cuvant a avut diverse intelesuri: descria fie consonanta in muzica (in Grecia Antica si Europa Medievala), fie instrumente muzicale (Evul Mediu tarziu).

Astazi, simfonia inseamna acelasi lucru pentru toata lumea: o lucrare muzicala instrumentala (nu exclusiv, Beethoven ar fi avut ceva de spus aici) compusa din mai multe miscari, de cele mai multe ori patru.

In forma ei consacrata, simfonia descrie poate cel mai bine felul in care percepem lumea prin muzica.

Este conceptul de arhitectura muzicala cel mai inalt prin care compozitorii au incercat sa exprime universul, in acord cu vremurile pe care le-au trait.

In secolul 17, simfonia putea insemna Uvertura italiana, Opera sinfonia sau concert, nefiind inca un gen bine definit.

Incepand cu secolul 18, simfonia a capatat importanta, dezvoltandu-se odata cu nevoile artistice ale aristocratiei Europene. E secolul lui J.C. Bach (fiul lui Johann Sebastian), al lui Haydn si Mozart, cei care au adus simfonia de la stadiul de uvertura sau intermezzo pentru Opera la conceptul de simfonie clasica.

Secolul 19 a insemnat un viraj brusc in istoria simfoniei. Atunci a aparut Beethoven, cel care a schimbat directia muzicii si i-a adus nota personala, eroica as spune, specifica epocii romantice.

Construind pe modelele lui Haydn si Mozart, Beethoven a inovat, si-a transpus cele mai intime framantari in ceea ce cunoastem acum ca marile capodopere ale literaturii simfonice.

Asa, si inca ceva – Beethoven a introdus si conceptul de simfonie vocala, celebra Simfonie a 9a.

Schubert a continuat cumva intentiile lui Beethoven, pentru ca Brahms si Mahler sa duca simfonia la rangul de forma absoluta in muzica.

In secolul 20, Sostakovici, Rachmaninov, Sibelius sau Elgar au acordat simfonia la trairile si provocarile acestui secol si la noile tendinte in tonalitate.

In definitiv, simfonia a ramas in cultura Europeana ca idealul muzical, argumentul cel mai solid pentru proclamarea muzicii ca „cea mai inalta dintre arte”.

Si acum cateva inregistrari pe care eu le pretuiesc, reprezentative pentru epocile pe care tocmai le-am insirat:

Mozart:

 

Haydn:

 

Beethoven:

 

Schubert:

 

Brahms:

Mahler:

Data actualizarii: 15/05/2017