In peisajul repertoriului simfonic de secol XX, si nu numai, Simfonia a VIII-a de Gustav Mahler este un reper al monumentalismului gandirii componistice, impresionand atat prin amploarea aparatului muzical necesar interpretarii partiturii cat si prin complexitatea discursului muzical.
Supranumita “a celor o mie” datorita numarul impresionant de interpreti implicate in prima sa auditie, Simfonia a VIII-a de Mahler se constituie intr-o veritabila superproductie de tip vocal-simfonic ce reuneste o orchestra simfonica de mari dimensiuni, doua coruri academice, un cor de copii si un grup de opt solisti vocali pentru a ilustra sonor “noul univers simfonic” imaginat de compozitorul post-romantic, in conceptia caruia acest termen reprezinta o chintesenta a celor mai reprezentative caracteristici ale cantatei, oratoriului, simfoniei, motetului si liedului supuse principiilor organizarii simfonice.
In ciuda unui limbaj muzical complex si interesant de cunoscut de catre melomani, Simfonia a VIII-a este destul de putin programata chiar in stagiunile orchestrelor importante din Europa si SUA, efortul aducerii la un loc a unui impresionant numar de muzicieni fiind unul considerabil, in versiunea sa initiala imaginata de Mahler fiind prezentata doar o singura data in 1910, chiar sub bagheta compozitorului.
Tocmai datorita acestor elemente, programarea Simfoniei a VIII-a in Festivalul International George Enescu a reprezentat un demers curajos si o provocare pentru publicul roman, poate mai putin familiarizat, prin prisma programarilor din stagiunile orchestrelor importante, cu muzica lui Mahler. Cei care au ales sa prezinte acest monumental opus simfonic au fost dirijorul german Cornelius Meister si Orchestra Nationala Radio, carora li s-au alaturat Corul Academic Radio, Corul Filarmonicii George Enescu si Corul de Copii Radio.
Aflat in verva si inspirat in alegerea gesticii dirijorale, Cornelius Meister a imprimat versiunii de aseara, 2 septembrie, un aspect actual, modern si dinamic, subliniind ideea comuna celor doua mari blocuri sonore si ideatice din care este alcatuita Simfonia a VIII-a: izbavirea prin iubire. De altfel, Cornelius Meister a stiut sa gaseasca firul conducator si in acelasi timp, unificator, dintre prima parte creata pe versurile unui vechi motet ce invoca izbavirea omului din pacat de catre Dumnezeu prin iubire si a doua secventa, mai ampla, ce evoca versurile scenei finale din Faust de Goethe, in care protagonistului ii este salvat sufletul din iad tot prin iubire.
Un aspect important al versiunii prezentate pe scena Salii Palatului il constituie aparitia grupului de solisti, in care am putut remarca delicatetea si caldura glasului sopranelor Cellia Costea si Aurelia Florian, profunzimea si timbrul versatil din punct de vedere al expresiei etalate de mezzosoprana Michaela Sellinger sau subtilitatea sensurilor interventiei celei de-a doua mezzosoprane din grupul solistic, Liliana Ciuca. De asemenea, momente de mare incarcatura au fost si ariile interpretate de baritonul Serban Vasile sau de basul Sorin Coliban, care interferand cu scurtele comentarii ale corului mixt si corului de copii, au subliniat tocmai ideea estetica principala a partiturii lui Mahler: puterea de izbavire, de protectie si de inaltare sufleteasca a iubirii, vazuta ca cel mai important sentiment pe care il poate nutri omul in existenta sa.
Corurile pregatite de Dan Mihai Goia, Iosif Ion Prunner si Voicu Popescu au contribuit si ele la realizarea unei versiuni de inalta tinuta artistica, glasul comun al celor trei ansambluri vocale evidentiind pe de o parte ruga omului catre divinitate pentru a trimite pacea, intelegerea si iubirea pe pamant (mesajul este oarecum asemanator cu cel al Odei bucuriei din finalul Simfoniei a IX-a de Beethoven) iar pe de alta, la capatul unui discurs muzical de mare amploare, importanta iubirii si a Eternului Feminin in viata omului.
Avand inca in memorie ultimele acorduri ale Simfoniei a VIII-a de Mahler, putem nota ca, desi exista unele voci ce pun la indoiala valoarea artistilor romani, concertul de aseara a demonstrate tocmai contrariul. Veniti in fata publicului dupa o exceptionala prezenta a Orchestrei Filarmonice din Israel dirijata de Zubin Mehta, artistii romani din Orchestra Nationala Radio si cele trei coruri reunite, dar si cei din grupul solistic, au demostrat ca pot realiza un concert de inalta tinuta artistica in care sa abordeze cu succes, una dintre cele mai dificile partituri de tip vocal-simfonic scrise in secolul XX.
