Andrei Stanculescu este student al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, Facultatea de Interpretare Muzicala, Sectia Vioara. A lucrat alaturi de maestrul Gelu Stratulat ca dirijor secund al Corului Seminarului din Ramnicul Valcea in clasa a XII-a. In paralel, infiintase Corul Cozia, pe care il si dirija. Apoi, la Bucuresti, a colaborat atat cu coruri precum Cantus Domini sau Madrigal cat si cu Corul Regal. Actualmente dirijeaza ansamblul pe care tocmai l-a infiintat, Corul Rubato.
Ai mentionat mai devreme ca faci parte din mai multe corale. Intrebarea mea este cum faci melanjul intre cel care canta intr-un cor si cel care dirijeaza in total alt cor.
E o trecere destul de grea. Ca si corist trebuie sa fi obedient. Daca esti profesionist. Desi tu ai o alta parere, mai intai o asculti pe cea a dirijorului si apoi ti-o insusesti, daca esti de acord. Dirijorul trebuie sa aiba aptitudinea de a-l face pe corist sa creada in ideea lui. Si eu ca dirijor intampin aceasta problema in a accepta viziunea dirijorilor din fata mea. Totusi, in momentul in care esti corist, nu esti numai tu cu dirijorul, esti tu cu ansamblul, cu prietenii tai, cu cunostintele. Omogenizarea nu trebuie sa aiba loc numai la nivel vocal, ci si la nivelul sufletului, al inimii, si lasi la o parte mandria de dirijor, de corist, de colaborator sau de angajat. Si faci tot ce trebuie facut pentru a iesi muzica. Deci trecerea e mai mult la nivel psihic si a fost grea doar la inceput.
Si s-a intamplat vreodata sa ai vreo diferenta de opinie cu vreun dirijor al vreunuia din corurile din care faci parte?
Nu o data. De mai multe ori. Dar in general divergentele au fost tacite. Nu poti, daca esti (sau vrei sa devii profesionist) sa spui in timpul repetitiei „Prietene nu e bine cum faci tu”. Daca ai decenta, trebuie sa astepti sa se termine repetitia sau sa vina pauza, si sa spui „Eu consider ca in partitura asta nu este asa. Tu ce argumente ai?”. Si la un moment dat tot ajungeti la o concluzie. De obicei concluzia e a dirijorului. Dar, macar esti impacat cu faptul ca ti-ai exprimat punctul de vedere.
Si ti s-a intamplat acelasi lucru tie, in postura de dirijor?
Din nou, nu doar o data, de mai multe ori. Si, cred eu ca de fiecare data am ajuns la un punct comun. Intr-adevar, punctul comun a fost comun in momentul in care eu mi l-am asumat, si ideea adusa de corist mi-am implementat-o. Pentru ca publicul este foarte receptiv. Si in momentul in care tu, ca dirijor, minti publicul, adica prezinti o idee dar nu crezi in ea, publicul imediat va simti treaba asta. Trebuie sa ajungi la un consens cu tine, in primul rand.
Pe partea mai concreta, cum te intelegi cu oamenii din cor, care, totusi, sunt de varsta ta, sunt colegi cu tine la facultate, multi. In pauze stati impreuna la tigara, la cursuri stati toti in aceeasi banca dar la cor tu esti dirijorul. Cum merge relatia asta?
Uimitor chiar si pentru mine, relatia merge. Cred ca e o chestiune de respect. Si nu de respect pentru mine. E o chestiune de respect pentru muzica. Si in momentul in care impartasesti ideile unui om din fata ta si il numesti pe acel om lider sau de la conductor, conducatorul grupului, nu e o chestiune de varsta. Nu mai conteaza varsta. Conteaza muzica. Cred ca si daca ar fi fost in fata lor un om de 15-16 ani care impartaseste viziunea lorsi si-a asumat sa iasa cu ei in fata publicului (pentru ca, sa fim sinceri, in momentul unui concert, concurs sau festival, daca lucrurile nu merg, o sa se scrie, „Corul Rubato s-a prezentat deplorabil, in frunte cu dirijorul lor Andrei Stanculescu.”) nu cred ca ar fi fost o problema de varsta cat o problema de respect fata de muzica.
Cum ati ajuns toti sa lucrati in acelasi colectiv?
Nici eu nu stiam ce vreau sa fac la inceput. Firesc, dirijorul trebuie sa stie ce face din punct de vedere muzical. Dar, din pacate (sau din fericire, nu stiu) directorul artistic al unui cor este si managerul corului, daca e un cor mic. Dar noi suntem un cor nou infiintat, nici nu mi-as putea permite acum sa am un manager sau un PR, deci eu trebuie sa fac lucrurile astea pentru care eu sunt total nepregatit. Eu sunt pregatit din punct de vedere muzical. Deci, nici eu nu am stiut la inceput ce voiam sa fac din punct de vedere managerial, in afara de muzica. Pe parcurs, oamenii au rezonat atat de bine cu mine si, facand muzica, lucrurile s-au legat la nivelul astrelor, cred, incat am reusit in doua luni sa scoatem trei concerte zic eu reusite, si sa avem promisiuni pentru colaborari viitoare.
Cati oameni are corul tau?
Corul meu are in jur de 20. Nu pot sa spun exact, fiindca imediat dupa cele trei concerte au aparut oameni care au vrut sa intre in cor, astfel, duminica eu o sa am o mini-preselectie cu oamenii care vor sa intre in cor.
Deci in jur de 20 de oameni. Si erati atatia la inceput?
Nu, la inceput formula era putin diferita, numai ca muzica cerne oamenii. Oamenii care au fost pregatiti fizic, psihic si muzical sa intre in acest proiect, au ramas. Cei care nu erau, au mers pe alt drum, mai potrivit lor decat acesta.
Ai tot lansat termeni ca omogenitate, abilitati vocale, mi-ai tot spus ca trebuie sa fiti exigenti, ca trebuie sa fiti profesionisti. De unde ai tu bagajul de cunostinte necesare pentru a lua deciziile? Si, deasemenea, de unde le-ai invatat?
Le-am invatat din experienta mea corala. Ca sa fiu mai specific, cu siguranta un om de 30-40 de ani ar manageria altfel lucrurile. Dar nu stiu cum ar aduna tinerii. Ca atare, si eu am lipsurile mele. Sunt un student la 20 de ani care a cantat ceva timp in cor, care a dirijat cateva corale, dar nu am inca experienta necesara pentru a spune ca voi merge pe nu-stiu-ce culmi sau ca nu-stiu-ce voi face. Eu recunosc ca invat in fiecare zi alaturi de coristii mei, si ca ei, daca au ramas, invata alaturi de mine.
Dar, de unde ai bazele, de unde ai pornit? Adica le-ai invatat de la cineva sau a fost doar experienta?
Le-am dobandit pe parcurs de la profesorii mei din Ramnicu Valcea si, mai apoi, din Bucuresti, din care as dori sa-i amintesc pe Cristi Marian Stroe (dirijorul arhiepiscopiei din Valcea care mi-a oferit sansa sa cant intr-un cor profesionist si mai apoi sa il si dirijez) si pe maestrul Gelu Stratulat (care, pana la urma, dupa 40-50 de ani de activitate in domeniul pedagogic, mi-a oferit sansa sa preiau corul seminarului din Ramnicu Valcea, cor de neprofetionisti). Crede-ma, e mult mai greu sa lucrezi cu neprofesionisti decat cu profesionisti. Daca reusesti sa scoti muzica din neprofesionisti, cumva lucrul cu profesionistii e foarte simplu. Apoi a fost experienta mea violonistica, pentru ca la nivelul de conservator ar trebui sa cunosti agogica, nuantele, frazarea si, mai mult decat atat, eu m-am pregatit inainte sa incep sa dirijez cor ca si cantist. Am incercat sa am o minima cultura vocala, pentru a o putea transmite coristilor mai departe. Am facut cateva cursuri de canto la Ramnicu Valcea cu D-na Camelia Clavac, D-na Doina Ghit, mai departe, la Bucuresti cu D-na Georgeta Stoleriu si…invat in continuare. Dar, cu siguranta, studiul instrumentului m-a ajutat in acest sens cel mai mult.
Ce proiecte de viitor ai? Mai degraba, ce proiecte de viitor aveti cu corul?
La nivel personal, proiectul meu de viitor este sa termin facultatea, atat la Facultatea de Interpretare Muzicala, sectia vioara, cat si, de la anul, la Facultatea de Muzicologie, Compozitie si Pedagogie Muzicala, sectia dirijat, fiindca e mult spus ca fac lucrul acesta la nivel empiric. Nu sunt numai la nivel empiric, am, poate, mai multa experienta la dirijat decat are un student la dirijat, in acest moment. Dar, asezarea respectivelor cunostinte nu se poate face decat prin consultarea cu un maestru. Ca atare, m-am gandit serios sa fac si a doua facultate. Iar, la nivel de grup vreau sa dau un turneu national alaturi de corul Rubato. Ne pregatim pentru concertul de Paste si, in plus, urmeaza sa avem o colaborare cu studentii de la Departamentul de Opera si Arte ale Spectacolului si sa punem in scena Dido si Enea de H. Purcell.
Deci, de la inceput. Vrei sa incepi facultatea de dirijat coral. De ce te-ai apucat de vioara mai intai si nu de cor?
E o intrebare foarte buna. Nici eu nu stiu sa-ti raspund, fiindca muzica nu e ceva rational. E foarte greu sa rationalizezi ceva ce exista fara nevoia de ratiune. Nu m-am gandit niciodata ca o sa ajung asa de departe cu corul, a fost strict o pasiune. Iar dupa 13 ani de studiat vioara, mi-a venit putin greu sa spun ca prima data fac cor si apoi vioara. Dar, asta nu ma impiedica sa le fac pe ambele si sa incerc sa le fac cat de bine se poate.
Ai spus ca la nivel de grup aveti anumite proiecte. Dupa cate am inteles, majoritatea sunt pe termen scurt, nu?
Mediu. Mediu, fiindca concertul de Paste e undeva in Mai, turneul ar fi candva in vara iar colaborarea cu studentii de la opera are loc in Iunie. Intr-adevar, pentru un cor care este la inceput, programul este destul de aglomerat. Desi risc sa-mi aglomerez coristii si sa le ofer un bagaj mare de informatie, imi asum riscul pentru ca proiectul este extrem de bine calculat pe termen lung: turneul se va numi Profan si Sacru, iar partea sacra o lucram deja pentru Paste. Ca atare, avem si experienta de a trece o parte din repertoriul turneului in concert, deci se leaga. Iar experienta cu colegii nostri de la opera este mai mult decat benefica, pentru ca intareste ideea mea conform careia corul nu se face pentru bani. Corul se face din pasiune si facem acest lucru alaturi de studenti care vor sa faca muzica, la fel ca si noi. Astfel, relationam cu tot publicul U.N.M.B., nu numai cu publicul iubitor de cor, ci si cu publicul iubitor de opera si publicul iubitor de muzica simfonica. Mai departe sper sa avem cat mai multi oameni care ne urmaresc. Acesta e si scopul nostru.
Spuneai ca nu va adresati doar publicului iubitor de cor. Cum ar trebui sa va perceapa publicul?
Publicul ar trebui sa ne recepteze ca pe niste tineri care vor sa faca muzica, sa promoveze notiunea de patriotism, intr-un sens, nu ma refer aici la celebrul cliseu, „eu sunt roman si sunt mandru ca sunt roman”. Desi eu sunt roman si sunt mandru ca sunt roman, sunt mandru de muzica mea, si de muzica pe care au scris-o cei de dinaintea mea, si, ca atare, vreau ca publicul sa cunoasca muzica noastra, fiinda este o munca misionara, sa incerci sa reamintesti ceva ce pare ca a fost dat uitarii. Toata lumea abordeaza un repertoriu strain. Fiindca acum asta are priza la public. Intr-adevar, corul este si o chestiune de marketing. Dar daca trecem dincolo de acest aspect, eu cred ca muzica bine facuta prinde in orice timp.
Apropo, care este relatia voastra cu muzica moderna si contemporana?
Cumva, am incercat sa nu plictisim in cele trei concerte pe care le-am avut. Adica nu am mai adus colindele arhi-cantate. Intr-adevar, am avut o serie de colinde care se canta cel putin de cand ma stiu eu. Dar am avut un numar de trei prime auditii, ceea ce nu e putin pentru un concert de cor. Deci trei colinde contemporane, dintre care una scrisa de mine, o alta scrsa de dirijorul secund al coralei, Victor Stoica, iar a treia scrisa de maestrul Gelu Stratulat. Mie mi se pare ca abordam totusi muzica contemporana. Si daca am reusit sa abordam muzica contemporana intr-un concert de colinde, va garantez ca si intr-un concert de muzica laica vom reusi.
Cum faci legatura intre corist, dirijor, violonist cu compozitor. Sau, mai bine zis, cum ai ajuns sa compui?
Din dorinta de a ma exprima, cum cred ca am inceput cu totii. Si am scris, am tot scris, am invatat de la profesorii de armonie, de contrapunct, de la maestrul Gelu Stratulat. Cumva cred ca e mult spus ca sunt compozitor. Mai degraba ma exprim prin muzica. Cred ca pentru a fi compozitor trebuie mai mult de atat. Nu e destul sa te exprimi doar pe tine prin muzica, ci trebuie sa compui pentru intreaga lume. Lucru de care eu nu sunt inca capabil.
Stim ca ai abordat si lucrarile tale. Mai intai, cum au receptionat cei din cor acest lucru?
La inceput nu pot sa spun ca nu am avut parte de reticente. Dar muzica isi spune cuvantul intotdeauna. Iar cand au ajuns si ei sa creada in ceea ce am compus eu, nu au mai existat reticente. Din aceasta cauza continui sa spun ca diferenta de varsta, de opinie, dirijorul, compozitorul, nu conteaza cat timp muzica primeaza.
Mai apoi, cum a receptionat publicul lucrarile tale? Sau, cum ti s-a parut tie ca le-a receptionat?
Risc sa fiu arogant, dar cred ca publicul a primit bine o opinie sincera. Deoarece compozitiile mele asta sunt. O opinie sincera. Deci cred ca publicul m-a perceput exact cum trebuie sa ma perceapa.
Cum te-ai gandit sa pui intr-un concert de cor, alaturi de lucrari arhi-cunoscute, lucrari mai putin cunoscute, lucrari in prima auditie si lucrari de-ale tale?
N-am vrut sa fiu chiar atat de arogant. Atunci am impartit concertul in trei parti. Prima a fost cu repertoriu clasic coral. A doua parte a fost cu lucrari mai putin cunoscute dar nu contemporane, iar a treia parte a fost partea cu lucrarile contemporane, in care m-am incadrat si eu. De ce? Fiindca cred ca avem obligatia ca si cor care promoveaza compozitorii romani, sa promovam si compozitorii de astazi. Si atunci daca eu nu pot fi un exemplu, daca eu nu ma pot promova si prezenta pe mine, atunci cum si-ar lasa vreodata alt compozitor vreo lucrare pe mana mea daca eu n-am acest curaj? Practic am incercat sa dau un exemplu. Mi-am dat lucrarea mea corului, am lucrat-o cu ei. Putea sa iasa bine, putea sa iasa prost. Si, mai departe, un compozitor conteporan putea sa-mi spuna „Cum sa-ti dau lucrarea mea cat timp lucrarea ta a fost cantata execrabil? Cat timp tu stii ce ai scris acolo, ce ai vrut sa sune acolo, dar n-ai reusit sa o scoti.” Deci mi-am asumat un risc. Asa am reusit sa dau un exemplu prin aceasta falsa aroganta.
Deci corul Rubato va continua sa promoveze muzica compozitorilor romani?
Da, pe tot parcursul carierei noastre, fiindca e la an la an apar noi compozitori. Si, de la an la an compozitorii care deja sunt, scot piese noi. Deci e cam greu sa ne iesim din mana.
Si, daca tot am ajuns cu discutia pe termen lung si foarte lung, ce planuri aveti la orizont, pe termen lung si foarte lung?
Pe termen foarte lung avem in plan sa facem muzica. Mai departe este o chestie care vine si pe care tu trebuie doar sa o primesti, asa cum vine. Daca esti capabil ca si muzician sa primesti ceea ce-ti da universul atunci, vei reusi. Daca nu, probabil ca drumul corului Rubato se va opri la un moment dat, in neant. Desi, cat timp eu sunt acolo nu cred ca se va intampla asta. Cat timp voi avea alaturi de mine oameni pasionati, oameni tineri, oameni care vor sa faca treaba asta, nu vad cum sa disparem.
