Intrebarea: „Care muzica e „buna” si care nu, cine stabileste asta, cine are o autoritate mai mare decat a celorlalti pentru a-si impune raspunsul, cum se valideaza aceste raspunsuri, in cat timp si cine face constatarea ca subiectul este inchis etc.” e de perpetua actualitate, la fel ca si intrebarile „surori” din celelalte domenii ale artei si culturii.
Sa presupunem ca balanta raspunsurilor nu e echilibrata in cazul unor compozitori, interpreti si spectacolisti ca Richard Clayderman, Havasi sau Andre Rieu, si sa o luam ca ipoteza pentru urmatoarea intrebare:
Muzica generic si oarecum consensual denumita „comerciala” (compozitie, reinterpretare sau amandoua) face un bine sau un rau muzicii clasice, pana la urma, tragand „linie”?
Unii spun ca da, ca aducand mii si zeci de mii de cetateni la spectacole precum cele ale lui Andre Rieu, de pilda, oameni care nu au intrat vreodata intr-o sala de concert, ii faci pe cativa dintre ei sa fie curiosi sa asculte si muzica mai putin vesela, si unora chiar sa inceapa sa le placa. Altii spun, evident, ca dimpotriva, asta face mult mai mult rau decat bine.
Deci, avand in vedere doar obiectivul de a aduce si de a pastra cat mai multi oameni in marile sali de concerte, considerati ca spectacolele „comerciale” ajuta la realizarea acestui obiectiv, sau dimpotriva, fac rau?
Profesionistii (muzicienii) si ceilalti cititori sunt rugati sa raspunda separat, pentru a putea trage cateva concluzii in plus din acest mic sondaj.
Va multumim pentru participare!
**
Loading ... Loading ...
Comentarii (1)
Muzica poate fi comerciala si sa fie valoroasa. Exista un public pentru toate categoriile de concerte. Cred ca este important sa se faca spectacole in care sa se explice /inclusiv pentru publicul matur/ povestea lucrarilor respective, sa se ofere cateva repere de receptare (violonistul Alexandru Tomescu este un exemplu in acest sens). Prezentarea trebuie sa fie accesibila, esentiala, amuzanta (daca este cazul). Mie, personal, nu imi place Andre Rieu. Publicul lui merge la el pentru partea vizuala, amagindu-se ca acolo se consuma arta. E un compromis. Trebuie insistat pe educarea publicului si o abordare mai putin „scrobita” a muzicii clasice, in formate mai prietenoase. Andre Rieu face ce vrea el, dar noi cei care sustinem arta, ce facem? Sa mergem spre public, sa vedem cum pozitionam muzica valoroasa, cu mesaj. E nevoie de un marketing mult mai bun ca sa vinzi ceva valoros, decat ceva ieftin.