Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta … (Smot/Exodul 20:11)
Pe muntele Sinai am primit alaturi de Tora Scrisa (cele cinci carti ale lui Mose) si Tora Orala. Tora Orala, astazi s-ar fi folosit termenul ”normele de aplicare”, a trecut prin viu grai de la maestru la discipol timp de cincisprezece veacuri. Un veac dupa distrugerea celui de-al doilea Templu, cand vremurile erau deja foarte tulburi si pericolul uitarii iminent, a inceput codificarea Torei Orala. Ea a fost in cea mai mare parte terminata trei sute de ani mai tarziu odata cu incheierea Talmudului.
Lucrarile de baza scrise in aceasta perioada sunt Misna, Talmudul de la Ierusalim si Talmudul Babilonian in care normele de aplicare ale Legii Scrise au fost oarecum sistematizate. Alaturi de ele au fost scrise colectii de invataturi in ordinea versetelor pe care le edifica sau de care sunt legate asociativ. Aceste colectii sunt numite generic Midras.
Obiectul acestor texte este de a ”despica firul in patru” pentru a stabili cat mai precis limitele dintre permis si interzis, dintre pur si impur, dintre vinovat si nevinovat, dintre dator si liber de datorie. Alaturi de ele gasim pasaje, adesea foarte anevoioase, care arata cum reiese legea din textul scris. Parca pentru a ne descreti fruntile, intre aceste texte care ne solicita mai mult decat intreaga putere de atentie si concentrare, gasim din cand in cand si cateva istorioare, numite Agada. In ciuda aparentelor, acestea sunt cele mai profunde texte. Mult din talcul lor a fost adus in lumina de invatatii din generatiile trecute. Mult dar nu tot. In fata fiecarei generatii cu spiritul ei, in fata fiecarui invatat cu personalitatea lui ele isi dezvaluie noi taine.
Obiectul multor din aceste istorisiri sunt fapte, cateodata ale unor invatati cateodata ale unor oameni simplii, care au adus indeplinirea poruncilor din Tora la cele mai inalte culmi. Despre Esav, a carui imagine este mai peste tot demonizata, citim in Midras ca intr-atat isi onora parintii incat se imbraca in straie de sarbatoare inainte de a ii sluji. In Talmud tratatul Kidusin fila 31a citim: L-au intrebat [discipolii] pe Rabi Eliezer: Pana unde cinstirea parintilor? Le-a spus: Uitati ce-a facut un neevreu pe nume Dama ben Netina din Askelon tatalui sau. Au venit la el inteleptii [de la Templul din Ierusalim] sa cumpere de la el nestemate pentru Efod (mantia pe care o purta Cohen Gadol/Marele Preot) din care avea de castigat sase sute de mii … si era cheia sub capataiul tatalui sau si nu l-a trezit.
Sunt mentionate acolo in Talmud si faptele unor evrei care au excelat in a isi cinsti parintii. Totusi, cei care au dus cinstirea parintilor la extrem nu au fost din neamul nostru ci din alte neamuri. Ferice invatatilor care cinstesc meritul faptelor bune mai mult decat orgoliul neamului!
In Talmud gasim multe istorisiri cum porunci din Tora au fost indeplinite cu devotament, cu intelepciune, cu sensibilitate. De regula, eroii acestor istorisiri sunt fii ai neamului nostru. De ce in atat de importanta porunca a cinstirii parintilor suntem depasiti de neamuri?
Una din trasaturile fundamentale ale neamului nostru este chutzpah. Unii o traduc ”obraznicie”, dar diferenta e mare. Obraznicia implica o doza de rautate. Chutzpah e mai degraba o agerime a mintii pentru care orice tipar nu e mai mult decat o invitatie de a il depasi.
Cinstirea parintilor cere, mai mult decat alte porunci, o doza de supusenie. Nimic mai greu pentru noi. De aceea Tora nici macar nu ne cere ceea ce ar fi fost atat de firesc, sa dam ascultare parintilor. Tora ne lasa libertatea de a lua propriile noastre decizii chiar incalcand porunca parinteasca. Noi avem doar datoria sa ii cinstim. Daca ei se simt jigniti pentru ca le-am incalcat cuvantul, dincolo de firescul sentiment de durere nu avem fata de ei nicio obligatie. Cinstea are si ea limitele ei.
E important ca parinti sa fim constienti de aceasta particularitate a neamului nostru. Nu o data ne umplem de invidie pe vecinii ai caror copii stau linistiti pe cand ai nostri parca tot timpul zburda. Tindem sa credem ca noi nu stim sa ne educam copii, sau, poate, cine stie, copii au vreo problema. Daca vom fi constienti ca acesta este felul neamului nostru, ne va fi mai usor sa acceptam situatia si chiar sa ne bucuram de ea.
(Material preluat pe site-ul Cancelariei Rabinice de la adresa: www.rabinat.ro/despre-parinti-si-copii-in-pericopa-itro)
