Iar acum nu va intristati si sa nu va para rau ca m-ati vandut incoace…Si m-a trimis HASEM inaintea voastra … sa va gasesc mijloc de trai… (Beresit/Geneza 45:5,7)
Citim in Pirkei Avot (3:15): Totul e stiut dinainte si avem libertatea de a alege. Cele doua premize, esentiale oricarui credincios dar care par de neimpacat, au fost scrise impreuna. Ca si cum inteleptii ne-ar fi spus: Nu tagaduim ca nu stim sa impacam, dar ambele sunt adevarate.
O incercare de a rezolva cel putin partial problema se gaseste in literatura medievala. In Sefer Haikarim de Rabi Iosef Albo, daca nu ma inseala memoria, scrie ca nu chiar toate sunt stiute dinainte. Doar evenimente majore sunt predestinate. Calea pe care se va ajunge la ele a fost voit lasata de HASEM deschisa. Prin liberul nostru arbitru putem decide pe care din cai se va ajunge la ceea ce ne-a fost harazit.
Rabi Moshe Haiim Luciatto in cartea sa Daat Tvunot adauga o nuanta. Putem alege daca vointa divina se va realiza prin faptele noastre bune, pentru care vom fi rasplatiti sau in ciuda faptelor noastre rele, pentru care ne asteapta pedeapsa. Cel care alege o calea buna isi va vedea izbanda, iar cel ce paseste pe o cale rea va vedea cum, in cu totul mod neasteptat, chiar faptele lui au dus la ceea ce dorea el mai mult decat orice sa nu se intample.
Viata l-a invatat pe Iosef aceasta lectie. In tinerete a visat ca fratii sai i se vor inchina. Fratii l-au vandut ca sclav in Egipt pentru ca visul sa nu i se implineasca. Rezultatul a fost ca tocmai ei cu mana lor au facut primul pas care, pe o cale pe care nimeni nu o putea prevedea, a dus la implinirea visului.
Vazand ca fratii sai cu toata stradania lor n-au reusit sa-i schimbe cursul vietii, Iosef a facut primul pas spre a ii ierta. Primul dar nu ultimul. Avea motiv de suparare pentru anii petrecuti in temnita si pentru toti anii de singuratate in Egipt. Daca fratii s-ar fi purtat cu el omeneste, el ar fi fost poate chemat de Faraon din casa parinteasca pentru a-i talmaci visul, sau poate ar fi fost furat de negustori si vandut ca sclav in Egipt. Cine stie? Intentia rea este si ea in sine motiv de suparare.
Iosef a dat dovada atat de credinta cat si de marinimie iertandu-si fratii. O pilda pentru noi toti, chiar atunci cand ne este greu, sa iertam.
(Material preluat pe site-ul Cancelariei Rabinice de la adresa: www.rabinat.ro/despre-iertare-in-pericopa-vaigas)
