La maghid-ul din Kosnitz veni odata un bogatas. Ce mananci de obicei? il intreba rabinul. Duc o viata modesta, spuse bogatasul, paine cu sare si un pahar cu apa imi sunt de-ajuns. Ce idee! il dojeni maghid-ul. Friptura trebuie sa mancati si rachiu sa beti, ca toti oamenii bogati. Si nu-l lasa sa plece inainte de a fi promis ca asa va face. Ulterior, hasizii au vrut sa stie motivul acestor cuvinte uimitoare.
Abia cand va manca si carne, a spus rabinul, va sti bogatasul ca omul sarac are nevoie de paine. Daca bogatul nu mananca decat paine, crede ca saracul poate manca si pietre.
(Extras din: Martin Buber, Povestiri hasidice,Traducere, note si cuvant inainte de Amelia Pavel, Editura Univers, Bucuresti, 1998, p. 159)
