Atunci cand rabinul Iehiel Mihal, maghid-ul urmator al Zloczow-ului, s-a dus sa-l vada de tanar pe Baal-Sem, fara sa stie inca daca ii va deveni discipol, acesta l-a luat cu el intr-una din calatoriile sale spre un anume orasel. Au mers cat au mers, cand, deodata, au observat ca gresisera drumul. Ei, rabi, a spus Mihal, nu stiti drumul? O sa mi se infatiseze el, n-ai nici o grija, a ripostat Baal-Sem, si au pornit pe alta carare, dar nici de data asta n-au nimerit-o. Ei, rabi, spuse Mihal, ati ratacit drumul?
Sta scris, a raspuns calm Baal-Sem-Tov, ca Domnul implineste voia celor care se tem de el. Asa ca ti-a facut pe plac si ti-a dat ocazia sa razi de mine. Aceste cuvinte i-au mers tanarului Mihal la inima si fara a se mai gandi si a se mai intreba, i s-a atasat maestrului din toata inima.
(Extras din: Martin Buber, Povestiri hasidice,Traducere, note si cuvant inainte de Amelia Pavel, Editura Univers, Bucuresti, 1998, p. 75)
