Mi-a povestit avva Ioan Romanul, ucenicul minunatului Ioan Savaitul. Pe cand sedeam noi in manastirea lui Arselau, iata intr-o zi un arici mare si-a adus puiul mic pe care-l ducea cu gura, caci era orb, si l-a pus la picioarele batranului. Cand a vazut cuviosul ca era orb, s-a aplecat la pamant si fcand tina a uns ochii lui si indata a vazut. Si apropiindu-se mama ariciului a sarutat urmele batranului si, luandu-si copilul pe care-l adusese, a plecat saltand.
A doua zi insa, iata mama ariciului aduce batranului in gura ei o varza mare tragandu-o cu mare greutate, si surazand cuviosul ii zice: „De unde ai adus-o? Desigur ai furat-o din gradinile parintilor, eu insa nu mananc lucruri furate. Dute si pune-o de unde ai furat-o”. Si rusinandu-se, animalul a luat varza si a dus-o in gradina de unde o luase.
(Extras din: Dimitrios G. Tsamis, Patericul sinait. Apoftegme, povestiri si ispravi ascetice ale sfintilor si fericitilor Parinti din Muntele Sinaiului, cel umblat de Dumnezeu, si din pustiul sinait, spre imitare, ravna si invatatura celor ce vor sa izbandeasca vietuirea cereasca si vor sa intre in Imparatia cerurilor, editia a II-a, Traducere Pr. prof. dr. Ioan Ica, Editura Deisis, Sibiu, 2010, p. 144)
