„Tot avva Paladie ne spunea iarasi, zicand:
In Arsinoita, oras din Tebaida, a fost inchis unul care savarsise ucidere. Dupa ce l-au chinuit mult, s-a dat hotarare sa i se taie capul. Pe cand il duceau afara din oras ca la sase mile, caci acolo savarsise omorul, venea in urma lui un monah care voia sa vada cum ii taie capul. Pe cand mergea pe cale sa i se taie capul si a vazut pe calugar ca vine dupa el, i-a zis:
-N-ai oare, avva, chilie sau n-ai ce face?
-Negresit, am si chilie si treaba.
-Atunci, i-a spus ucigasul, de ce nu stai in chilie sa-ti plagi pacatele tale?
-Asa-i frate; nu ma prea ingrijesc de mantuirea sufletului meu. De asta vin sa vad cum ai sa mori, ca macar asa sa vin la pocainta.
-Mergi, avvo, i-a spus ucigasul! Sezi in chilia ta si multumeste lui Dumnezeu care ne-a mantuit. Odata ce S-a intrupat si a murit Domnul pentru noi, omul nu mai moare de moarte vesnica.”
(Ioan Moshu, Limonariu sau Livada duhovniceasca, Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2014, p. 90)
