Articolele lui Catalin Constantin

Ord. dupa

Sub bagheta lui Tiberiu Soare si in regia lui Alexander Radulescu, pro...

Am asistat la avanpremiera operei Don Giovanni in vechea cladire a ONB...

Sunt multe voci care spun ca, invers proportional cu digitalizarea, ve...

Cu totii suntem familiari cu drogurile, fie ca nu le spunem asa (vin, ...

Originea cuvantului simfonie vine din grecescul symphonos (armonios). ...

Adesea numit "Ultimul romantic", Serghei Rachmaninov le-a facut pe toa...

Cultura populara abunda de mituri despre marele Mozart, poate cel mai ...

Seara de 27 Martie, Gala Laureatilor Concursului National Mihail Jora ...

M-am abtinut prea mult sa scriu despre Bach astfel ca, iata-ma, cedand...

Libertatea nu este ceva ce iti poate oferi Statul sau orice alta insti...

in Re major Am avut placerea sa asist recent la Oratoriul Messiah d...

...sau cum sa fim mai buni Am fost placut surprins sa aflu recent d...

Si vis amari, ama!  (Seneca) Aprinzi TV-ul, lumea pare in deriva -...

...declaratie de dragoste Pentru multi muzicieni, Bach este legiuit...

Cateva ganduri despre cultura predominanta a secolului nostru  ...

De ce sa studiem muzica? Sa facem un exercitiu de imaginatie: cum a...

Oare ne mai bucuram de muzica, acum ca a devenit atat de accesibila? ...

Afiseaza

Oare ne mai bucuram de muzica, acum ca a devenit atat de accesibila?

Revolutia tehnologica a simplificat accesul oamenilor la muzica. Putem presupune ca intentiile au fost cele mai bune – milioane de oameni au acum posibilitatea sa asculte orice piesa muzicala, oricand. Dar oare tocmai aceasta usurinta sa diminueze din impactul muzicii asupra noastra?

In secolele dinaintea revolutiei tehnologice, a asculta muzica preferata (sau orice fel de muzica) era un privilegiu. Cum nu era radio sau nicio alta forma de suport tehnologic pentru a asculta muzica, oamenii fie cantau la un instrument, fie mergeau la concerte, baluri etc. Astazi mergem in mall, in magazin, luam metroul sau autobuzul, mergem cu taxiul – muzica ruleaza peste tot, undeva in fundal.

Deseori simt ca a-mi auzi propriile ganduri devine un efort si ca „fratele mai mare” e cu ochii pe mine si cu mana pe casetofon.

Ca reactie, afluenta asta muzicala pare ca a adus imunitatea oamenilor la cantecul omniprezent. Pentru marea majoritate, muzica din fundal a devenit ceva normal, iar a o ignora e la fel de normal. A scapa de muzica, pe de alta parte, e o provocare!

Studiile atentiei umane ne spun ca nu avem atentie distributiva – nu putem fi atenti la o discutie si face calcule in acelasi timp, nu putem citi un roman si asculta piesa muzicala din fundal etc. Aplicat la tema noastra, asta inseamna ca muzica asta bantuitoare din fundal e mai degraba auzita decat ascultata. Astfel, muzica capata caracteristici functionale si isi pierde rolul de experienta speciala, experienta careia te dedici in intregime.

Linistea, in schimb, devine din ce in ce mai rara – un privilegiu care ne permite sa reflectam asupra existentei noastre supraincarcate de o nesfarsita avalansa de sunete si culori, deghizate in decibeli si pixeli.

Iar muzica, prin definitie, are nevoie de momente de liniste pentru a permite dinamicii, ritmului sau melodiei sa aiba impactul atat de necesar emotiei umane. Ca iubitor al muzicii, tanjesc dupa momentul cand gandurile mele nu vor mai fi acompaniate de sunetul funebru al marsului industrial.

Data actualizarii: 23/10/2016