Idei în Agora, XXXIX
Între (culturi, genuri, generații, epoci): traducerea, traducătorul
Bogdan Ghiu în dialog cu Sorin Antohi
Casa Filipescu-Cesianu, Calea Victoriei 151
16 ianuarie 2019, 18:00
Cu vreo patru decenii în urmă, într-o revistă literară franceză, am văzut o poză a celebrului poliglot, scriitor, călător și mediator cultural, poet, traducător și editor polonez Robert Stiller (1928-2016). Omul zîmbea de după un morman de cărți pe care le tradusese în polonă din vreo treizeci de limbi. Am aflat acum, pregătind dialogul cu Bogdan Ghiu, că Stiller a publicat în total vreo 300 de cărți (ale sale și traducerile).
La Stiller mă gândesc mereu de vreo douăzeci de ani când vreau să-i găsesc un seamăn lui Ghiu, pe care l-am întâlnit tot cam acum patru decenii. Bogdan era pentru mine încarnarea perfectă a unui poeta faber modernist/postmodern: lucra la fiecare din poemele (de fapt, la versurile, chiar la cuvintele) sale cam cât lucra și Mallarmé. Publica puțin pe atunci. Și nu numai fiindcă era împiedicat de Cenzură, ca alții. El era un cenzor mult mai nemilos al propriei creații (folosea alte criterii, desigur).
Cu atât mai mare a fost supriza mea și a congenerilor când, în paralel și după studiile cu Derrida, Bogdan Ghiu s-a transformat într-o mașină (pulsională, cum altfel?) de traducere, apoi într-un adevărat combinat de descifrare, traducere, interpretare, mediere și sinteză interculturală polimorfă (fiindcă de la marea literatură a trecut la filozofie, arte vizuale, media etc.). Și-a rezumat el însuși programul, recomandându-ni-l și nouă: Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest) (Cartea Românească, 2015). Sau, reformulat de el într-un e-mail recent căre mine: “Bătrîne, foarte pe scurt, în cazul meu, supratema cultural-existențială ar fi aceea a traducerii, mai exact ar fi vorba despre Poziția traducătorului: nu „în afară” sau „la margine” (așa ceva nu există), ci între, pe locul graniței, dând corp graniței. Între genuri, generații și epoci. Între în general. „Între”, ca poziție, neexistând în conștiința onto-topologică a nimănui, fiind echivalent cu neantul, cu neființa.”
Despre acea poziție vom vorbi în dialogul nostru.
Sorin Antohi
Descarca pliant Idei in Agora 16 ianuarie 2016
