Ord. dupa

Idei în Agora XLV Tradiție, moderniza...

Idei în Agora, XLIII București-New York tur-retur, via antropolog...

Idei în Agora, XLII Un memorial între două Europe Conferință d...

Idei în Agora, XLI Adevărul şi trecutul Mircea Dumitru în dialog...

Idei în Agora, XL Globalizarea ipocriziei. Pentru o abordare umanist...

Idei în Agora, XXXIX Între (culturi, ...

România Mare. Idee, istorie, memorie Conferință de Sorin Antohi...

Idei în Agora XXXVII Totalitarismul orizontal în viaţă şi lite...

Idei în Agora XXXVI Minoritatea germană din România în perioada...

Miercuri, 7 noiembrie 2018, începând cu ora 18,00, va avea loc în S...

Idei în Agora, XXXIV Ideile României Mari - Colocviu Moderat...

Idei în Agora XXXII Identităţi colec...

Idei în Agora XXXII Beyond Balkanism? From Symbolic Geographies to...

Idei în Agora XXXI Interpretare. Texte, imagini și filosofie Sor...

Idei în Agora XXX De la partidul-stat la statul de drept: tranziț...

Idei în Agora XXIX Știință și etni...

Idei în Agora XXVIII De la studiile minoritare la politica de popul...

Idei în Agora XXVII Marea Foamete din Basarabia, 1946-47 Ideologie...

Idei in Agora 1968: Counterculture, Ideology, Utopia Public Debate F...

Under the Auspices of the Royal Family of Romania Royal Estate of S...

Idei în Agora Liberalism după Bizanț? Daniel Barbu în dialog cu ...

Idei în Agora Idei desenate în Agora Dan Perjovschi în dialog cu ...

Idei în Agora Rezidirea sacrului: retrofuturismul Augustin Ioan în...

Idei în Agora Introducere în anatomia sunetului Conferință de Fr...

Idei în Agora Genocidul armean. Un „trecut care nu trece” Bedr...

Afiseaza
comentarii

Idei în Agora, XL
Globalizarea ipocriziei. Pentru o abordare umanistă a eticii memoriei
Gabriel Andreescu în dialog cu Sorin Antohi
Casa Filipescu-Cesianu, Calea Victoriei 151
29 ianuarie 2019, 18:00
Memoria colectivă a jucat un rol în construcția comunităților politice dintotdeauna, însă dezvoltarea unui domeniu distinct al politicilor memoriei și amploarea acestora în ultimii trei decenii sunt fără precedent. Agenții memoriei (personalități, grupuri și statele însele, de la Israel la Germania și Federația Rusă) au agende care depășesc granițele. Trăim într-un „spațiu public global” care a creat „o temporalitate comparabilă” și a „mondializat relațiile cu trecutul” (Henry Rousso).
Au apărut și evaluări în opoziție. Tezei că memoria reprezintă un imperativ moral i s-a răspuns că uneori amintirile sunt cele care ne stau în cale (David Rieff). Intervalul „dintre sacralizare și banalizarea trecutului, între servirea propriului interes și oferirea de lecții morale celorlalți” este prea ușor de trecut (Tzvetan Todorov).
În logica spuselor lui Todorov, supradimensionarea politicilor memoriei duce la ipocrizie. Susțin că „globalizării ipocriziei” i se poate răspunde printr-o abordare umanistă (nu etnică, nu ideologică) a memoriei. În locul tezelor prin care Avishai Margalit a promovat ideea unei etici a memoriei (a. distincția dintre relațiile tari cu familia, prietenii, tribul, națiunea și cele slabe, cu străinii și b. imperativul solidarizării cu victimele când răul radical atacă umanitatea noastră comună), prefer o abordare euristică. Etica memoriei este chemată să testeze legitimitatea politicilor memoriei iar uneori doar să spună ceva relevant despre condiția umană. În legătură cu ideile enunțate, propun o discuție pe marginea unor studii de caz care dezvăluie complexitatea de nebănuit a eticii și politicii memoriei, în primul rând paradoxurile și aporiile lor morale ori politice. În funcție de interesul celor prezenți, vom ajunge la discuția a „ceea ce se întâmplă acasă”. În contextul global al politicilor memoriei, România are excepționalitățile ei.
Gabriel Andreescu

Descarca pliant Idei in Agora 29 ianuarie 2019

Data actualizarii: 31st January 2019