Ord. dupa

Crearea României Mari a fost consecința unui efort îndelungat, ce a...

This dialogue between Paul Ricoeur and Sorin Antohi took place in Buda...

From geocultural bovarism to ethnic ontology Imagining th...

Afiseaza

Crearea României Mari a fost consecința unui efort îndelungat, ce a presupus angajarea unor generații și curente cultural-politice în susținerea „ideii naționale”. După 1918, a fost necesară consolidarea acestei construcții politice, proces care nu s-a încheiat nici astăzi (este suficient să ne gândim la absența unei infrastructuri rutiere moderne care să lege provinciile istorice). Au fost mai multe proiecte cu privire la modernizarea României, de la sloganul „prin noi înșine” la proiecția unei țări „ca Soarele sfânt de pe cer”. Comuniștii nu au abandonat ideea națională, ci au utilizat-o pentru consolidarea propriei puteri, articulând național-comunismul din perioada ceaușistă. Căderea comunismului nu a însemnat dispariția subită a proiecțiilor pe care le-a creat această ideologie. Necesitatea reîntâlnirii cu lumea occidentală, ca o condiție a modernizării, a dus la apariția unei reacții, exprimată cel mai bine de sloganul „nu ne vindem țara”. Chiar după intrarea în UE, o mare parte dintre români sunt ademeniți de sloganul „mândru că sunt român”, având impresia că aceasta este cea mai bună formă de a-și arăta aderența la națiune și patriotismul. Din păcate, ideea națională este prezentă adesea în spațiul public în forma autohtonismului. În anul Centenarului, cred că este necesară o readucere în discuție a „ideii naționale”.
„Diaspora drept partea mai bună a națiunii etnice fremătând de urgența repatrierii pentru a ne salva pe toți de noi înșine”
Redacția: Momentul 1 decembrie 2018 a fost ultimul și cel mai important episod al unui proces istoric de creare a României Mari, sau primul episod dintr-un proces ce nu s-a încheiat nici astăzi?

Sorin Antohi: 1 Decembrie 1918 este o dată simbolică. Dar, dincolo de sărbătorirea ei necesară și justificată (cu tot cu festivismul inevitabil al aniversărilor, de un kitsch care trebuie asumat senin), acea zi memorabilă nu trebuie reificată, mitologizată și instrumentalizată (dincolo de limitele de bun-simț ale unui ritual laic de reconfimare/reafirmare a comunității politice), ci istoricizată riguros, adică plasată într-o cronologie complexă, discontinuă și eterogenă, precum și în contextele sale (conceptual, cultural, social, politic, geopolitic etc.). Marele public și chiar autoritățile statului, mediul academic și cultural, aproape toate persoanele, instituțiile și organizațiile par să fi descoperit tardiv și cu oarecare surprindere faptul banal că pe 1 decembrie 2018 se împlinește un secol de la 1 Decembrie 1918. Din acest motiv, Centenarul nu a fost anunțat și pregătit cum se cuvenea înainte de 2018, iar toamna și iarna vor fi supraaglomerate probabil de toate inițiativele întârziate, în general improvizate și fără noimă. Am numit toată această frenezie comemorativă Cântarea României Mari (cu o aluzie pe care până și tinerii o înțeleg), iar pe 4 decembrie voi face bilanțul ei în seria Idei în Agora, cu ajutorul foștilor mei studenți Răzvan Pârâianu și Steliu Lambru 1.

Citeste interviul complet AICI!

Revista POLIS,  17 septembrie 2018.

Autor: Constantin Ilaș

Data actualizarii: 20th September 2018