Intre personalitatile de cel mai inalt prestigiu care marcheaza, prin contributiile lor, viata muzicala a tarii, se numara la loc de cinste dirijorul Horia Andreescu. Ne-a dovedit-o de fiecare data atat cu formatiile muzicale din Capitala, cat si cu cele din tara sau din strainatate.
Ne-a dovedit-o o data in plus in Saptamana Patimilor (2005) cand a dirijat „Mathaeus Passion” de Johann Sebastian Bach in Studioul de concerte „Mihail Jora” al Societatii Romane de Radiodifuziune, reunind sub bagheta sa Orchestra de Camera Radio, Corul Academic Radio (pregatit de Dan Mihai Goia), Corul de Copii Radio (pregatit de Voicu Popescu) si nu mai putin de zece solisti romani si strani.
Horia Andreescu este familiarizat cu Bach inca din tinerete, la Brasov cantandu-se mult lucrarile acestui mare compozitor. Dar „Patimile dupa Matei” reprezinta una dintre cele mai dificile incercari chiar si pentru un dirijor cu mare experienta, foarte talentat si familiarizat cu acest compozitor.
Si, aceasta din mai multe considerente; lucrarea este nu numai de o foarte mare anvergura, dar este o scriitura de o profunzime, consistenta si complexitate rar intalnite. Stilul ecleziastic al muzicii vechi, incarcat de polifonii, nu este deloc simplu pentru interpretii de astazi formati intr-o lume moderna.
Marea profunzime a muzicii si a textului inspirat de unul dintre cele mai dramatice capitole ale Bibliei are o puternica inraurire asupra auditoriului, indiferent de pregatirea muzicala a acestuia, indiferent in ce limba se canta. Este de notorietate povestirea conform careia Gabriel Marcel, filosof liber-cugetator, ar fi devenit credincios auzind „Mathaus Passion” de Bach.
Lucrarea a fost gandita nu pentru a se canta in sali de concert, ci in catedrale. Ea este oratoriu prin cadrul vocal-instrumental, dar are si elemente de opera prin continutul uverturii si prin dramaturgia sa. Partirura solicita, de asemenea, doua coruri, doua orchestre.
In afara de toate acestea, creatia bachiana nu se mai canta demult in maniera in care se canta muzica romantica, cea clasica sau cea moderna. Lucrari de Bach, precum „Mathaeus Passion”, se canta de catre formatii specializate in muzica veche.
Si, trebuie sa subliniem ca Horia Andreescu a avut cu cine realiza Patimile dupa Matei, concertul constituindu-se intr-un impunator eveniment cultural. Orchestra de Camera Radio este printre putinele formatii din tara specializate in muzica veche. Corul Academic Radio, in anii de cand la conducerea sa se afla Dan Mihai Goia, a cantat multa muzica religioasa, asa ca s-a dovedit un excelent partener pentru orchestra de camera.
Reusita a fost si alegerea solistilor. Georgeta Stoleriu este laureata a Concursului International „J.S. Bach” de la Leipzig, este o pasionata interpreta de muzica veche, remarcandu-se in ultimii 25 de ani prin aparitiile sale eveniment cu ansamblul „Musica Rediviva”, iar apoi cu grupul specializat „Studioul de muzica veche”.
Dieter Wagner, tenorul german nascut in Romania, are nu numai o voce de exceptie, dar si o bogata experienta in interpretarea lucrarilor vocal-simfonice si un adevarat cult al pronuntiei textului.
Contratenorul polonez Artur Stefanowiez exceleaza prin culoarea glasului sau in registrul grav. El are o voce rara baritonala cu un falset puternic si foarte aparte, dand o culoare specifica muzicii vechi.
Basii Gheorghe Rosu, Michael Haag si Cristian Hodrea, ca si ceilalti solisti, s-au asamblat excelent cu Orchestra de Camera, Corul Academic si cu cel de copii.
Desigur, seara de muzica avand in program „Mathaeus Passion” nu a fost lipsita si de unele inadvertente. Dar Horia Andreescu a avut, pe ansamblu, o reusita de zile mari, obtinand un succes memorabil. Nu numai capacitatea sa artistica, ci si stiinta sa dirijorala au izbutit sa dea unitate deplina diversitatilor ansamblurilor si individualitatilor artistice participante, dand masura profunzimii si complexitatti creatiei bachiene, capacitatii sale de expresie si de inraurire asupra auditoriului.
Efectul de stereofonie a fost cu totul special.
Horia Andreescu a dovedit un mod de a gandi profund adecvat lucrarii, impunand o deplina potrivire sub raport timbral, vocal, stilistic, a solistilor cu muzica lui Bach, izbutind sa articuleze, sa relationeze cu masura necesara potentialul ansamblurilor si solistilor, demonstrand ca si la Bucuresti se poate interpreta Bach la nivelul celor mai experimentate formatii din Europa.
Horia Andreescu a izbutit magistral sa puna in valoare registrul literal, pe cel metaforic si pe cel initiatic al acestei capodopere muzicale care parcurge, conform povestirii apostolului Matei, intregul traseu al dramei Christice: Ungerea cu Mir, Cina cea de Taina, pe Muntele Maslinilor, Judecata, Osandirea si Biciuirea lui Iisus, Crucificarea si Punerea in Mormant.
Succesul de public impresionant de care s-a bucurat versiunea interpretative data de Horia Andreescu acestei creatii bachiene a fost cu adevarat pe masura personalitii artistice a dirijorului, a valorii deosebite a formatiilor muzicale si solistilor care au inaltat edificiul muzical ce s-a inregistrat in viata culturala a Capitalei noastre ca unul dintre cele mai de seama evenimente ale stagiunii 2004-2005.
(Constantin Potanga – Ofranda Euterpei, Editora Orion, 2005)
