Caci asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. (In 3, 16)
Dragi credinciosi,
In noaptea sfanta a Craciunului, Dumnezeu il trimite pe Fiul sau iubit pentru a se naste in familia lui Iosif si a Mariei, din dragoste pentru omenire si din iubire pentru fiecare om in parte, pentru fiecare dintre noi. Astfel, trimis peregrin pe pamant, Fiul Domnului se naste nestiut inca de lumea cea larga intr-o pestera straina si rece, dar intr-o familie buna si primitoare, devenita sfant model de urmat pentru toate familiile.
Evenimentul nasterii unui copil intr-o familie nu este unul obisnuit. Cu atat mai neobisnuit si mai tulburator este nasterea Cuvantului lui Dumnezeu intr-o familie a oamenilor. Este o taina adanc invaluitoare, o hotarare divina care a schimbat cursul istoriei si a dat, pentru totdeauna, sens vietii omului ca individ, vietii fiecaruia dintre noi si, fara indoiala, omenirii ca destin colectiv. La nasterea pruncului Isus, Maria si Iosif, pastorii si magii se minuneaza si sarbatoresc momentul, coplesiti parca de o fericire careia nu-i cunosc toate energiile, dar pe care o resimt ca miracol datator de credinta tare; Simeon si Ana isi vad promisiunea din veac implinita, iar nu dupa multa vreme invatatorii legii, in templul din Ierusalim, sunt surprinsi de intelepciunea copilului Isus. Cei treizeci de ani ai Mantuitorului traiti la Nazaret intr-o familie onesta, modesta si vrednica, ne dau dimensiunea si valoarea unei familii in sensul rosturilor sale esentiale, al Familiei Sfinte si – nu vom osteni a sublinia mereu acest imperativ! – in acelasi timp ne dau valoarea si rostul unei familii de astazi.
Intre Iosif, Maria si Isus s-a creat o legatura de iubire, de respect si fidelitate care a unit Familia Sfanta din Nazaret. Din aceasta legatura sfanta se revarsa lumina care straluceste si da speranta oricarei familii in aceasta lume pentru a merge pe un drum propriu si personal chiar daca acesta este semanat si cu incercari, menite acestea sa faca si mai intensa bucuria implinirii si a credintei in milostivirea Domnului. Casa din Nazaret, cu Familia celor trei protagonisti – Isus, Maria si Iosif – ne ajuta sa intelegem ce inseamna familia adevarata, o comuniune in care exista tot ceea ce inseamna viata morala: si dragoste, si lipsuri si bucurii, noblete de caracter si sacralitate, unire intru iubire pentru toata viata in numele Domnului. Aceasta Familie Sfanta ne ajuta sa intelegem ce inseamna cresterea si educarea pruncilor si cat este de importanta participarea familiei in viata sociala de fiecare zi (Cf. Papa Paul VI, 1956, la Nazaret).
Dragilor, intelegeti asadar ca dupa modelul Sfintei Familii ar trebui sa ne conducem viata in familiile noastre. ,,Familia este imaginea lui Dumnezeu, adica comuniune de persoane. Prin botez, vocea Tatalui ni-L arata pe Isus ca fiind Fiul iubit iar in aceasta dragoste putem sa-l recunoastem pe Spiritul Sfant (cf. Mc 1,10-11). Isus care a impacat in sine toate lucrurile si l-a mantuit pe om din pacat, nu numai ca a readus casatoria si familia la forma lor originara ci a si ridicat-o la forma sacramentala a iubirii Sale pentru Biserica (cf. Mt 19, 1-12; Mc 10,1-12; Ef 5,21-32). (…) De la Cristos, prin mijlocirea Bisericii, casatoria si familia primesc harul Spiritului Sfant, pentru a marturisi Evanghelia iubirii lui Dumnezeu” (Amoris Laetitia 71).
Dragii mei,
O simpla consultare a Dictionarului Explicativ al limbii romane ne ofera definiri uzuale ale familiei: ea e o ,,forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, care consta din sot, sotie si descendentii lor. Succesiune de generatii ce se trag dintr-un stramos; neam; semintie”. Se cuvine sa precizam ca noi, crestinii, intelegem prin sot si sotie, barbatul si femeia.
Traim intr-o lume in criza care contesta tot mai puternic si mai periculos familia traditionala. Se incearca si o distrugere a familiei asa cum e cunoscuta de-a lungul istoriei. Iata, acum ni se spune ca a ne numi barbat sau femeie este doar ,,o mostenire culturala” si nu tine de ,,dreptul natural” sadit de Dumnezeu in creatie. Traim intr-o lume in care valorile crestine sunt tot mai mult puse la zid si se incearca excluderea lor din viata sociala pentru a le ascunde intr-un domeniu privat. Este o realitate a acestor vremuri care genereaza neliniste si confuzie.
In acest context si impotriva efectelor sale nocive in plan natural si moral, este important sa reafirmam cu toata taria ca familia totusi are valori care se nasc din Sfanta Scriptura: „si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; …; a facut barbat si femeie” (Fac 1,27); „ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta” (cf. Mt 19,6; Mc 10,9) si care, au directa legatura cu imnul iubirii pe care Sfantul Pavel il propune Corintenilor. „Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda” (1 Cor 13, 4-7).
Da, dragi credinciosi! In viata de familie „se impune sa cultivam acea forta a iubirii si acea dragoste care ne ajuta sa luptam impotriva tuturor relelor si amenintarilor din exterior sau din interior. Iubirea, dupa cuvintele Sfantului Pavel, este rabdatoare, binevoitoare, se poarta cuviincios, afirma adevarul, renunta la sine, gandeste mereu binele, crede si spera pana la capat si ajuta familia sa creasca in caritate prin puterea sacramentului cununiei. Dragostea in familie ne ajuta sa constientizam faptul ca aceasta este icoana iubirii lui Dumnezeu pentru noi” (cf. AL 119-121). O familie si o casnicie care pune in comun totul, pentru toata viata, traieste in bucurie si in frumusete, in incercare si impliniri adevarata valoare a fiintei umane: iubirea. In plus, o familie intemeiata pe dragoste sincera si daruire reciproca se desavarseste si creste prin dialogul si buna intelegere dintre sot si sotie, dintre parinti si copii, dintre tineri si varstnici prin grija si rabdare reciproca, prin iubire daruita si impartasita (cf. AL 195).
Dragi credinciosi,
Familia este o comunitate de viata si de iubire, este o comunitate in care harul lui Dumnezeu lucreaza. Prin puterea si cu lucrarea harului, Iosif nu o abandoneaza pe Maria; prin puterea si cu lucrarea harului, Iosif cu Maria pornesc spre Bethleem; prin puterea si cu lucrarea harului, Iosif cu Maria il primesc pe Isus in pestera, pe fanul din iesle; prin puterea si cu lucrarea harului, emigreaza in Egipt, se intorc in Nazaret, iar aici cu aceeasi putere si lucrare a harului il cresc, il educa si il invata pe Isus tainele vietii omenesti. Da, prin puterea si cu lucrarea harului lui Dumnezeu, au facut toate acestea pentru ca s-au simtit legati prin taina casatoriei ca formand o familie: Familia Sfanta.
Daca Isus Hristos a fost crescut, ocrotit, educat de Iosif si Maria, familia are, si este salutar sa aiba si astazi, rolul esential de a-si educa pruncii. A educa nu este o sarcina oarecare, nu inseamna a avea cu orice pret un stil nou, nu inseamna a face uitata buna traditie crestina, ci dimpotriva, inseamna a cultiva in sufletul si cugetul copiilor valorile solide ale bunei cuviinte, ale respectului, ale muncii oneste, ale sperantei si, desigur, ale credintei. Copiii sunt educati in familie cu autoritate, iubire si ascultare reciproca, pentru a creste armonios si echilibrat, iar parintii cresc in pas cu pruncii lor si cu noutatile societatii cotidiene, preluate cu discernamant, cu intelepciune, cu grija neadormita. Familia este primul loc de educatie religioasa atunci cand mamele sau bunicile pun in rugaciune mainile pruncilor sau nepotilor lor. Pe drumul credintei, niciodata nu suntem singuri: Isus ne este model, iar Spiritul Sfant ne da taria Tatalui care ne ajuta sa nu cadem pe drumul vietii, sau sa ne ridicam atunci cand cadem.
Iubiti credinciosi,
Am simtit nevoia sa va invit mai staruitor sa meditam impreuna, acum la minunata Sarbatoare a Nasterii la Pruncului, la ceea ce inseamna Familia, in sens crestin, in sensul acreditat de istorie si de buna traditie, pentru a ne revigora cugetele si sufletele sub lumina miraculoasa a Craciunului pentru a putea raspunde cu dragoste si credinta, cu tarie si seninatate launtrica marilor incercari pe care istoria de zi cu zi ni le pune in fata ca pe niste provocari ce trebuie nu sa ne surpe, ci sa ne faca mai puternici, mai plini de speranta si de bucurie. Sa nu uitam nici macar o clipa ca:
atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat ni l-a dat pe Unicul Sau Fiu! Astazi s-a nascut Hristos in Bethlehemul Iudeii, intr-o Familie! Si noi ne-am nascut intr-o familie. Va indemn asadar: iubiti Familia Sfanta! Iubiti-va si respectati-va familia din care proveniti! Aparati familia ca pe un bun pe care ni l-a dat Dumnezeu!
Va doresc Sarbatori fericite si La multi Ani!
Episcop
+ Virgil BERCEA
(Material preluat de pe site-ul oficial al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea)
https://www.egco.ro/media/news/2949.jpg
