Rubrica Simonei Enache, pasionata de vietile marilor compozitori

Ord. dupa

Giacomo Puccini (Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccin...

George Enescu a fost un compozitor, violonist, dirijor, pianist si ped...

Franz Schubert (Franz Peter Seraph Schubert, cu numele intreg) a fost ...

Robert Schumann (Robert Alexander Schumann, cu numele intreg) a fost u...

1 comentarii

Antonio Vivaldi (Antonio Lucio Vivaldi, cu numele intreg) a fost un co...

1 comentarii

Richard Wagner (Richard Wilhelm Wagner, cu numele intreg) a fost un co...

Piotr Ilici Ceaikovski (Pyotr Ilyich Tchaikovsky sau Peter Ilyich Tcha...

Johann Sebastian Bach a fost un compozitor si organist german din peri...

Johann Strauss - fiul (Johann Sebastian Strauss, cu numele intreg, tot...

1 comentarii

Gioachino Rossini (Giovacchino Antonio Rossini, cu numele intreg, insa...

Ludwig van Beethoven a fost un compozitor german, considerat unul din ...

Wolfgang Amadeus Mozart a fost un compozitor de origine austriaca, unu...

Giuseppe Verdi a fost un compozitor italian, considerat cel mai mare c...

Afiseaza
comentarii

Richard Wagner (Richard Wilhelm Wagner, cu numele intreg) a fost un compozitor, dirijor si teoretician german.

Wagner studiaza la Kreuzschule din Dresda si la colegiile Sfantul Nicolae si Sfantul Toma din Leipzig. Intrucat se adapteaza greu structurii invatamantului oficial, gaseste in Theodor Weinlig, cantor la Thomasschule, un profesor pe gustul sau.

In 1833, la varsta de 20 ani, Wagner este numit dirijor al corurilor la teatrul din Wurzburg, iar un an mai tarziu, in 1834, este director muzical al trupei Bethmann, aici intalnind-o pe actrita Minna Planner, cu care s-a casatorit in 1836.

Calatoreste mult, cunoscand principalele centre muzicale europene. Dupa un scurt timp petrecut la Londra, pleaca la Paris, unde este profund impresionat de muzica lui Hector Berlioz.

In 1843, este numit capelmaistru la curtea regala de Saxa, unde colectioneaza succesele publice cucerite de interpretarile simfoniilor de Beethoven, pe care le realizeaza.

Muzicianul se imprieteneste cu Franz Liszt, relatiile lor avand sa se arate profitabile, si caruia ii face confesiuni legate de faptul ca are de gand sa se desparta de sotia sa, Minna.

Intre 1857-1858, perioada in care gelozia sotiei sale provoaca dispute si scandaluri, Wagner se consacra pasiunii pentru noua aleasa, Mathilde Wesendonck, redactand Cinci lieduri pentru soprana si pian, Wesendonck Lieder. Ilustrul compozitor prefera sa fuga la Venetia, unde isi intretine flacara iubirii tinand un Jurnal destinat Mathildei.

In 1859 pare vindecat de dragostea lui si, in sfarsit, pleaca spre Paris, unde va sta aproape fara intrerupere pana in 1860, pregatind publicul pentru o reprezentatie cu Tannhäuser, prin concerte care vor obtine un succes real.

In 1862, desi se confrunta deja cu doua aventuri cu Mathilde Maier si cu Frederika Meyer, flirteaza discret cu fiica lui Liszt, Cosima, care se casatorise cu dirijorul si pianistul Hans von Bülow.

In 1864 devine protejatul regelui Ludwig II al Bavariei, care il sustine financiar, Wagner putand astfel sa se consacre numai creatiei artistice.

In 1865, a avut bucuria de a afla despre nasterea primei sale fiice, Isolda, fruct al relatiei sale cu Cosima, in acelasi timp, incepand sa-i dicteze acesteia autobiografia sa, Viata mea. Cei doi se decid sa se stabileasca la Tribschen, pe malurile lacului celor Patru Cantoane. In 1867, se naste cel de-al doilea copil adulter al lui Wagner, Eva, iar in 1869, se naste cel de-al treilea copil al muzicianului, Siegfried.

La 25 august 1870, imediat dupa pronuntarea divortului Cosimei de Hans von Bülow, Wagner s-a casatorit la Lucerna cu fiica lui Liszt, fapt care ii va fi iertat foarte greu de cei din jurul sau.

In 1875, Wagner intra in posesia vilei Wahnfried, aproape integral platita de regele Ludwig II al Bavariei, unde organizeaza repetitiile si scrie diferite eseuri: Religie si arta, 1880; Eroism si crestinism, 1881.

La 13 februarie 1883, la varsta de aproape 70 ani, moare la Venetia, in urma unei crize cardiace, fiind inmormantat in gradina de langa vila Wahnfried de la Bayreuth.

Evenimente biografice:

  • 22 mai 1813 – s-a nascut la Leipzig, in Germania;
  • 2 ianuarie 1843 – a avut premiera opera „Olandezul zburator” („Der Fliegende Holländer”), pe un libret de Richard Wagner (dupa romanul satiric „Din memoriile domnului Schnabelewopski” de Heinrich Heine), la Dresda, in Germania;
  • 19 octombrie 1845 – a avut premiera opera „Tannhäuser”, pe un libret de Richard Wagner, la Dresda, in Germania;
  • 28 august 1850 – a avut premiera opera „Lohengrin”, pe un libret de Richard Wagner, la Weimar, in Germania;
  • 10 iunie 1865 – a avut premiera opera „Tristan si Isolda”, pe un libret de Richard Wagner, la München, in Germania;
  • 21 iunie 1868 – a avut premiera opera „Maestrii cantareti din Nürnberg” („Die Meistersinger von Nürnberg”), pe un libret de Richard Wagner, bazat pe fapte istorice, la Munchen, in Germania;
  • 22 septembrie 1869 – a avut premiera opera „Aurul Rinului” („Das Rheingold”), prima din tetralogia „Inelul Nibelungilor” („Der Ring des Nibelungen”), pe un libret de Richard Wagner, la Munchen, in Germania;
  • 26 iulie 1870 – a avut premiera opera „Walkiria” („Die Walküre”), a doua din tetralogia „Inelul Nibelungilor” („Der Ring des Nibelungen”), pe un libret de Richard Wagner, la Munchen, in Germania;
  • 16 august 1876 – a avut premiera opera „Siegfried”, a treia din tetralogia „Inelul Nibelungilor” („Der Ring des Nibelungen”), pe un libret de Richard Wagner, la Bayreuth, in Bavaria, Germania;
  • 17 august 1876 – a avut premiera opera „Amurgul zeilor” („Götterdämmerung”), cu care a incheiat tetralogia „Inelul Nibelungilor” („Der Ring des Nibelungen”), pe un libret de Richard Wagner, la Bayreuth, in Bavaria, Germania;
  • 26 iulie 1882 – a avut premiera opera „Parsifal”, pe un libret de Richard Wagner, la Bayreuth, in Bavaria, Germania;
  • 13 februarie 1883 – a murit la Venetia, in Italia.

Citate din Richard Wagner:

Muzica este limba pasiunii.

Nu pot cuprinde spiritul muzicii altfel decat in iubire.

Muzica nu va inceta a fi cea mai eliberatoare dintre arte.

Artele nu mai trebuie sa existe fiecare in parte.

Bucuria nu este in lucruri, ci in noi.

Imaginatia creeaza realitatea.

Muzica este femeia care naste, poetul este cel care fecundeaza… Muzica e femeie. Femeia inseamna dragoste, dar o dragoste primitore si care, atunci cand primeste, se daruieste pe deplin. Femeia devine ea insasi abia in clipa cand se abandoneaza… O femeie care nu iubeste cu aceasta mandrie daruitoare e o femeie care nu iubeste deloc. Iar o femeie care nu iubeste deloc este cel mai respingator spectacol din lume.

Femeia devine ea insasi abia in clipa in care se abandoneaza. Adica, atunci cand iubeste.

Ma las condus fara teama de instinct. Sunt folosit ca instrument pentru ceva mai presus de mine insumi…

Ma aflu in mainile geniului nemuritor pe care l-am slujit toata viata si care vrea ca eu sa fac numai ceea ce sunt in stare sa realizez.

Dramaturgii de azi trebuie sa dea expresie si semnificatie spirituala intereselor concrete ale timpurilor noastre; dar poetul si compozitorul de opera au datoria de a evoca spiritul sfant al poeziei asa cum vine el spre noi din saga si legendele vremurilor trecute.

Sunt cea mai germana fiinta dintre toti germanii. Eu intruchipez spiritul german. Ganditi-va la vraja incomparabila a lucrarilor mele.

Compozitorii germani nu au izbutit sa vorbeasca cu glasul poporului, n-au zugravit viata asa cum este… Trebuie sa redam epoca noastra asa cum este ea si sa sesizam formele noi, pe care ni le dicteaza insasi viata… Neindoielnc, noi am cucerit un anumit domeniu al muzicii si anume muzica instrumentala. Dar nu avem inca o opera germana, din acelasi motiv pentru care nu avem inca o drama nationala. Ne-am ridicat in sfere prea inalte, suntem prea savanti ca sa cream caractere omenesti vii. (articol, 1834)

Cu calm si cumpatare, doar astfel, razbunarea-i o incantare. („Lohengrin”, 1848)

Vreau sa distrug aceasta ordine deja stabilita, care transforma milioane de fiinte in sclavii unei minoritati si face din aceasta minoritate sclava pro­priei puteri, propriei sale bogatii. Vreau sa distrug aceasta ordine stabilita care pune o granita intre profit si munca. („Revolutia”, 1848)

Care om este in stare sa-si cufunde privirea o viata intreaga, cu inima vesela si sufletul lui in adancurile acestei lumi a hotiei si a asasinatului organizat, legiferata de minciuna, de inselaciune si de ipocrizie, fara sa fie uneori nevoit sa-i intoarca spatele, infiorat de scarba.

Divortul este unul din cele mai traumatice socuri financiare prin care poti trece. Banii cheltuiti pentru a te innebuni reciproc sau pentru a obtine un partaj egal sunt bani risipiti.

Sarutul iubirii este cel dintai prilej de a ajunge in intimitatea mortii; de aceea aproape oricine este atat de speriat de acest prim sarut.

Citate despre Richard Wagner:

Wagner este cel mai rascolitor dintre muzicieni, cel care, vorbind despre zei, se adreseaza totusi oamenilor si laturii celei mai intime a fiecaruia dintre noi. (George Enescu, „O istorie a muzicii universale”, vol. IV, 2002)

Tatal meu ma indemna sa-i studiez pe muzicienii vechi! Nu-i poti intelege pe modernisti ca Wagner, daca nu i-ai studiat mai intai cu precizie si temeinicie pe clasici. (Richard Strauss, „Richard Strauss: personalitatea si opera” , 1965)

Wagner poseda acea rara tensiune emotionala, acel foc launtric, acea putere a vointei, acea forta de convingere care pot seduce, emotiona si pasiona. Aceste calitati s-ar reliefa mai pregnant daca ar fi legate de o mai mare inventivitate, de o inclinare mai redusa spre rafinament si de o mai justa apreciere a unor elemente fundamentale ale artei. (Hector Berlioz)

Wagner este puternic, foarte puternic, pune mana pe arta si o rasuceste cum vrea el. (Modest Musorgski, „Vietile marilor compozitori”, 2008)

Sensul operelor lui Wagner se afla nu in muzica, ci in cuvinte. (Lev Tolstoi, eseul Ce este arta?”)

Muzica lui Wagner e chiar mai buna decat suna. (Edgar Wilson Nye)

Ascultand „Inelul Nibelungului” muzicianul cauta in aceasta lucrare frumuseti muzicale; el le gaseste mai degraba in exces decat in proportiile cuvenite. (Piotr Ilici Ceaikovski, 1876)

Wagner a fost un geniu care a apucat-o pe un drum fals. (Piotr Ilici Ceaikovski, 1876)

Admirand pe compozitor, nutresc foarte putina simpatie pentru cultul teoriilor wagneriene. (Piotr Ilici Ceaikovski, interviu in ziarul american Morning Journal”, 1891)

Cand asculti Wagner esti tentat sa crezi ca muzica n-a fost creata pentru nimic altceva decat pentru a servi mitului. (Thomas Mann, „Suferintele si maretia lui Richard Wagner”)

Wagner are un fel sanatos de a fi bolnav si un fel morbid de a fi eroic. (Thomas Mann, „Suferintele si maretia lui Richard Wagner”)

Eroinele lui Wagner au toate mai mult sau mai putin ceva care seamana cu o forma nobila a isteriei, ceva de ordinul somnambulismului, ceva extatic si vizionar, care confera eroismului lor romantic o tenta de modernitate. (Thomas Mann, „Suferintele si maretia lui Richard Wagner”)

Operele lui Wagner duc o dubla existenta, ele fiind simultan spectacole pentru matineuri populare si obiecte ale iubirii sufletelor pline de experienta, de suferinta si de excesiv rafinament. (Thomas Mann, „Suferintele si maretia lui Richard Wagner”)

Exista multi Hitler in Wagner. (Thomas Mann, „Suferintele si maretia lui Richard Wagner”)

Arta lui Wagner este o arta morbida. Problemele aduse de el pe scena sunt adevarate probleme ale isteriei. Caracterul convulsiv al pasiunilor sale, sensibilitatea exacerbata, gustul care cere excitatii tot mai puternice, instabilitatea ridicata la rangul de principiu, dar mai ales alegerea eroilor si eroinelor, conceputi ca tipuri fiziologice (o galerie de bolnavi!) toate acestea, reunite, ne ofera un tablou patologic care nu lasa niciun fel de indoiala: Wagner este un nevrozat. Nimic nu e astazi mai bine cunoscut si studiat decat caracterul proteiform al degenerarii care se metamorfozeaza aici intr-o arta si intr-un artist. Medicii si fiziologii gasesc in Wagner cazul cel mai interesant, sau, cel putin, un caz foarte complet. (Friedrich Nietzsche, „Nietzsche contra Wagner”, 1888)

Wagner a devenit mostenitorul lui Hegel… Oamenii care se entuziasmau pentru Hegel se entuziasmeaza azi pentru Wagner; scoala sa compune in stilul lui Hegel. Inainte de toti, cel care l-a inteles a fost adolescentul german. I-au fost suficiente doua cuvinte: „infinit” si „semnificatie”… Nu cu muzica i-a cucerit Wagner pe tineri, ci cu „ideea”: belsugul de enigme din arta sa, jocul de-a baba-oarba in mijlocul sutelor de simboluri, policromia idealului sau – iata prin ce ii seducea el pe tineri. (Friedrich Nietzsche, „Nietzsche contra Wagner”, 1888)

Richard Wagner, daca il evaluam din unghiul importantei sale pentru Germania si pentru cultura germana, ramane un mare semn de intrebare, o nenorocire germana poate, un destin in orice caz: dar ce conteaza? Nu este Wagner mult mai mult decat un eveniment german? Mi se pare chiar ca apartine mai putin decat oricui Germaniei; acolo nimic nu a fost pregatit pentru el, intreg tipul lui este, pur si simplu, ca un strain printre germani, straniu, neinteles, de neinteles. Oamenii se feresc sa recunoasca acest lucru: prea sunt blajini, capete patrate, prea germani. (Friedrich Nietzsche, „Aforisme. Scrisori”, 1992)

Ceea ce imi pare ca pune o pecete de neuitat asupra muzicii acestui maestru este intensitatea nervoasa, violenta in pasiune si in vointa. Aceasta muzica exprima cu vocea cea mai suava sau cea mai stridenta tot ce este mai ascuns in inima omului. E adevarat, o ambitie ideala calauzeste toate compozitiile sale: dar daca, prin alegerea subiectelor si metoda sa dramatica Wagner se apropie de antichitate, prin energia pasionata a expresiei sale este actualmente reprezentantul cel mai autentic al firii moderne. Si toata stiinta, toate eforturile, toate combinatiile acestui bogat spirit nu sunt, la drept vorbind, decat servitorii foarte umili si foarte zelosi ai acestei irezistibile pasiuni. Rezulta de aici – oricare ar fi subiectul tratat – o solemnitate superlativa a accentului. Prin aceasta pasiune, el adauga fiecarui lucru exprimat ceva supraomenesc; prin aceasta pasiune, el intelege totul si face ca totul sa fie inteles. Tot ceea ce implica cuvintele: vointa, dorinta, concentrare, intensitate nervoasa, explozie se simte si se face ghicit in operele sale. Nu cred sa ma insel, nici pe mine, nici pe altii, afirmand ca vad aici principalele caracteristici ale fenomenului pe care il numim geniu. (Charles Baudelaire)

Wagner este un decadent pe taram muzical, asa cum Boecklin este un decadent pe taram plastic. (Vladimir Stasov, „Arta in secolul al XIX-lea”)

Acest individ agitat, mic de statura, cu vointa incordata si cu fluid de magician, refuza cu indarjire sa fie considerat ca un simplu muzicant, atunci cand el e in drept sa se creada dramaturgul cel mai original, un nou Eschil, un poet, un filozof si un profet vizionar. Muzica a fost numai una din indeletnicirile lui. A invatat-o in treacat ca sa-i poata servi la completarea utilajului sau de creator al teatrului si al revelatiei moderne. (Emanoil Ciomac, „Viata si opera lui Richard Wagner”, 1934)

Anecdote:

Din strada se auzeau acordurile unei melodii cunoscute. Richard Wagner asculta cateva clipe cu atentie. Nu isi dadea seama de unde cunoaste atat de bine notele acestea. Erau, desigur, sunetele unei flasnete. Dar melodia…

Tulburat, Wagner se ridica deodata de la masa de lucru, se repezi in strada. Un batran flasnetar invartea absent maneta instrumentului sau de scos sunete, asteptand o cat de mica rasplata de la trecatorii grabiti.

– E fals, totul e fals! se repezi compozitorul. Pentru numele lui Dumnezeu, nu se canta asa! Dumneata n-ai inteles nimic din cantecul asta!

– Ei, nici chiar asa, domnule, spuse linistit flasnetarul. Tocmai mie sa-mi spuneti una ca asta?!… Pai eu stiu cantecul foarte bine. Nu va dati seama, il ascult de cateva zeci de ori intr-o zi.

– Omule, dumneata il canti prea repede. Trebuie sa invartesti mai lent. Uite, cam asa.

Si Wagner incepu sa rasuceasca el maneta cutiei. Se transpuse imediat in lumea cantecului spre uimirea trecatorilor dintre care unii il cunosteau pe maestru. Uimit de multimea care se adunase deodata, flasnetarul spuse:

– Cred ca as putea incerca si eu.

Muzicianul il asculta cu atentie. Paru multumit. Ii intinse batranului cateva monede, gest care il facura imediat mai multi trecatori.

– Sa stiti, domnule, ca numai asa o sa cant de acum incolo. E o melodie frumoasa, dar spuneti-mi: cu cine am avut onoarea?

– Iti multumesc ca imi apreciezi compozitiile. Sunt Richard Wagner, iar bucata e marsul nuptial din opera mea „Lohengrin“.

Dupa catava vreme, Wagner il auzi din nou pe flasnetar. Isi dadu imediat seama ca e chiar el dupa felul cum pastra tempo-ul. Cobori in strada spre a-i mai oferi batranului cativa banuti. De data aceasta mai multi trecatori stateau in jurul flasnetei. Cutia vechiului instrument era ornata cu o firma stralucitoare. Pe ea se putea citi: Hans Richter, fost elev al lui Richard Wagner!

Data actualizarii: 29/08/2018