Rubrica Simonei Enache, pasionata de vietile marilor compozitori

Ord. dupa

Giacomo Puccini (Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccin...

George Enescu a fost un compozitor, violonist, dirijor, pianist si ped...

Franz Schubert (Franz Peter Seraph Schubert, cu numele intreg) a fost ...

Robert Schumann (Robert Alexander Schumann, cu numele intreg) a fost u...

1 comentarii

Antonio Vivaldi (Antonio Lucio Vivaldi, cu numele intreg) a fost un co...

1 comentarii

Richard Wagner (Richard Wilhelm Wagner, cu numele intreg) a fost un co...

Piotr Ilici Ceaikovski (Pyotr Ilyich Tchaikovsky sau Peter Ilyich Tcha...

Johann Sebastian Bach a fost un compozitor si organist german din peri...

Johann Strauss - fiul (Johann Sebastian Strauss, cu numele intreg, tot...

1 comentarii

Gioachino Rossini (Giovacchino Antonio Rossini, cu numele intreg, insa...

Ludwig van Beethoven a fost un compozitor german, considerat unul din ...

Wolfgang Amadeus Mozart a fost un compozitor de origine austriaca, unu...

Giuseppe Verdi a fost un compozitor italian, considerat cel mai mare c...

Afiseaza
comentarii

Piotr Ilici Ceaikovski (Pyotr Ilyich Tchaikovsky sau Peter Ilyich Tchaikovsky in engleza) a fost unul dintre cei mai mari compozitori rusi ai secolului al XIX-lea, opera sa reprezentand o imbinare intre romantismul occidental si traditia muzicala rusa.

La varsta de numai 5 ani incepe sa studieze pianul, dat fiind ca ambii parinti erau iubitori de muzica. Cu toate ca avea o inclinatie aparte pentru muzica, tanarul Piotr a fost indrumat de catre familia sa catre o cariera in magistratura. Asadar, urmeaza cursurile colegiului de jurisprudenta si ocupa un post de secretar la Ministerul Justitiei.

In 1862, la varsta de 22 de ani, se hotaraste sa devina muzician profesionist, iar in cursul anului urmator isi paraseste slujba si incepe sa studieze muzica cu compozitorul, pianistul si dirijorul Anton Rubinstein.

Intre 1866 – 1877 este numit profesor de teorie muzicala la Conservatorul din Moscova, care era condus in acea perioada de compozitorul Nikolai Rubinstein.

In 1868, Ceaikovski intra in relatii cu „Grupul celor cinci”, din care faceau parte cei mai importanti muzicieni rusi ai vremii: Mili Balakirev – conducatorul grupului, Alexandr Borodin, Nikolai Rimski-Korsakov, Modest Musorgski si Cesar Cui si, in mod straniu, tocmai aceste legaturi sunt cele care il determina sa se indrepte catre Occident.

In anul 1876, Nikolai Rubinstein il pune in legatura cu distinsa si foarte bogata doamna Nadejda von Meck, care va deveni confidenta si mecena lui, fara ca ei sa se fi intalnit vreodata. Dar schimbul regulat de epistole intre compozitor si admiratoarea lui, de-a lungul a 14 ani, cat au durat relatiile dintre ei, ne permite sa observam incetul cu incetul aceasta idila insolita. Sumele pe care ea le punea periodic la dispozitia lui Ceaikovski l-au pus la adapost de orice problema financiara, astfel incat, in 1877, el ii dedica Simfonia a 4-a, în fa minor, op. 36.

In 1881 este premiat de tarul Alexandru al II-ea, iar in 1888, succesorul său Alexandru al III-lea, pentru care scrisese Marsul Incoronarii, ii ofera o generoasa pensie pe viata.

La varsta de 53 de ani moare, in scurt timp dupa prima auditie a Simfoniei a 6-a în Si minor Patetica op.74, fiind victima a unei epidemii de holera care macina tot orasul Sankt Petersburg. Insa unii biografi cred ca el a fost fortat sa se sinucida decat sa fie implicat intr-un scandal (homo)sexual in care era inglobat si un membru al familiei regale. Ilustrul compozitor a beneficiat de funeralii nationale si a continuat sa fie pretuit ca un simbol al muzicii simfonice din Rusia.

Ceaikovski a participat, dupa Leo Delibes, la restaurarea muzicii de balet, care va deveni o opera de avangarda, odata cu Sergei Diaghilev.

Evenimente biografice:

  • 7 mai 1840 – s-a nascut la Votkinsk, in Rusia;
  • 4 martie 1877 – a avut premiera mondiala baletul Lacul lebedelor” („Лебединое Озеро”), coregrafia de Julius Reisinger, la Moscova, in Rusia;
  • 29 martie 1879 – a avut premiera opera „Evgheni Oneghin”, pe un libret de Konstantin Silovski (dupa un roman de Alexandr Sergheevici Puskin), la Conservatorul din Moscova, in Rusia;
  • 15 ianuarie 1890 – a avut premiera mondiala baletul „Frumoasa din padurea adormita” („Спящая красавица”), pe un libret de Ivan Vsevolojski, (bazat pe basmul „Frumoasa din padurea adormita” de Charles Perrault), la Sankt Petersburg, in Rusia;
  • 7 decembrie 1890 – a avut premiera opera „Dama de pica”, pe un libret de M. Ceaikovski si P. Ceaikovski (dupa povestirea „Dama de pica” a lui Alexandr Sergheevici Puskin), la Sankt Petersburg, in Rusia;
  • 18 decembrie 1892 – a avut premiera mondiala baletul „Spargatorul de nuci” („Щелкунчик, Șcelkuncik”), coregrafia de Marius Petipa (dupa versiunea lui Alexandre Dumas a basmului „Spargatorul de nuci ai regele soarecilor” de E.T.A. Hoffmann), la Sankt Petersburg, in Rusia;
  • 6 octombrie 1893 – a murit la Sankt Petersburg, in Rusia.
  • 15 ianuarie 1895 – a avut premiera baletul „Lacul lebedelor” („Лебединое Озеро”), in versiunea coregrafica reviziuita a lui  Marius Petipa si Lev Ivanov, la Sankt Petersburg, in Rusia.

Citate din Piotr Ilici Ceaikovski:

Au facut din mine un functionar, si inca unul prost. (scrisoare adresata surorii sale, 1863)

Sunt rus, rus pana in maduva oaselor. (conversatie cu fratele sau)

O opera construita pe structura recitativului melodic este o opera fara muzica.

Inspiratia este un oaspete ce nu calca pragul celui lenes.

Nu inteleg categotic ce numesti dumneata muzica de balet si de ce nu te poti impaca cu ea… Oare intelegi prin muzica de balet orice melodie vesela cu ritm de dans? Si in acest caz nu trebuie sa te impaci nici cu majoritatea simfoniilor lui Beethoven, in care asemenea lucruri se intalnesc la fiecare pas… In general, eu nu inteleg de fel cum poate cuprinde muzica de balet ceva dezaprobator. Doar muzica de balet nu este totdeauna proasta. Exista si muzica buna… (scrisoare adresata lui Taneev)

S-au scris numeroase compozitii simfonice ruse. Putem sa spunem ca avem o adevarata scoala simfonica rusa si toata-i in Kamarinskaia, asa cum stejarul este in ghinda. Si, vreme indelungata se vor adapa autorii rusi din acest izvor bogat, caci este nevoie de timp indelung si de multe forte pentru a-i sorbi bogatia pana la fund.

Nu pot sa scriu muzica cu dragoste si entuziasm pentru niciun fel de subiect, oricat ar fi el de interesant si spectaculos, daca personajele nu-mi castiga simpatia, daca nu mi-e mila de ele, asa cum iubesc si compatimesc oamenii adevarati.

Trebuie sa lucrezi tot timpul si un artist care se respecta n-are voie sa stea cu bratele incrucisate sub pretextul ca nu are dispozitia necesara… Am invatat sa ma controlez si ma bucur ca nu am luat-o pe urmele acelor colegi rusi nerabdatori sau lipsiti de incredere in fortele proprii, care arunca pana la cea mai mica dificultate. De aceea, in ciuda faptului ca au mult talent, produc foarte putin.

Fiecare noua cunostinta, fiecare intalnire cu o persoana necunoscuta a fost pentru mine intotdeauna o sursa de suferinta… care decurge poate din timiditatea mea, ajunsa aproape o manie, poate din faptul ca nu simt nici cea mai mica nevoie de a fi in societatea altor oameni, poate pentru ca nu sunt in stare sa spun despre mine lucruri pe care nu le gandesc (ceea ce este inevitabil in contactele sociale) – pe scurt, nu stiu ce este.

Uluitori oameni, americanii astia! In comparatie cu Parisul, unde la tot pasul, in fiecare dovada de amabilitate din partea unui strain se simte umbra unui interes, sinceritatea, franchetea si generozitatea acestui oras (New York), ospitalitatea fara motive ascunse si dorinta de a-ti veni in ajutor si de a-ti castiga prietenia sunt pur si simplu uluitoare si, in acelasi timp, induiosatoare. Toate acestea, obiceiurile americane si comportamentul oamenilor in general, mi se par foarte atragatoare – dar ma bucur de ele ca un om care sta la o masa acoperita cu cele mai mari minuni ale gastronomiei, fara sa aiba nici cea mai mica pofta de mancare. Numai perspectiva intoarcerii in Rusia imi poate trezi din nou setea de viata.

Deoarece noi nu recunoastem o muzica care ar consta dintr-un joc inutil de sunete, atunci, in sens larg, orice muzica este programatica. In sens strict, se intelege prin aceasta expresie muzica simfonica sau, in general, instrumentala, care ilustreaza un anumit subiect, prezentat publicului intr-un program. Programatismul este capacitatea muzicii de a exprima idei, sentimente, trairi, intrucat fara aceasta proprietate, muzica, devenita joc de sunete, inceteaza de a mai fi arta. (scrisoare catre Nadejda von Meck)

Ceea ce a fost scris cu patima trebuie acum examinat cu un ochi critic, corectat, amplificat si, ceea ce este cel mai important, condensat pentru a se potrivi cu tiparele cerute de forma. Uneori trebuie sa fiu nemilos, sa distrug lucruri care au fost scrise cu dragoste si inspiratie. Desi nu pot sa ma plang de puterea imaginatiei, n-am avut indemanarea necesara in manuirea formelor. Numai o munca perseverenta mi-a permis in cele din urma sa realizez o forma care, intr-o oarecare masura, corespunde cu continutul. In trecut am fost neglijent. Nu mi-am dat seama de marea importanta pe care o are aceasta examinare critica a schitei preliminare. Din anumite motive, episoadele succesive erau insailate unul de altul si cusaturile se vedeau intotdeauna. A fost un defect serios si abia dupa cativa ani buni am reusit sa-l corectez. Dar compozitiile mele nu vor fi niciodata exemple bune de forma, pentru ca nu pot decat sa corectez ceea ce este gresit in natura mea muzicala – mi-e imposibil s-o schimb din temelii. (scrisoare catre Nadejda von Meck)

Citate despre Piotr Ilici Ceaikovski:

Nu exista balerine batrane, urate sau grase. Ceaikovski se identifica cu arta baletului si cu feminitatea balerinelor. Lumea baletului, lumea romantica, de basm a baletului si atmosfera lui de catifea si aur, femeile lui frumoase, stralucirea lui, pompa si opulenta lui, intrigile, legaturile cu capetele incoronate, barfele din culise, ritmurile lui suple – lumea aceasta revine mereu in muzica lui Ceaikovski. (Harold C. Schonberg, „Vietile marilor compozitori”, 2008)

Muzica lui Ceaikovski, care face tuturor impresia ca este specific ruseasca, este adesea mult mai profund ruseasca decat lucrarile carora li s-a aplicat eticheta facila de pitoresc moscovita. Aceasta muzica este la fel de ruseasca precum versurile lui Puskin ori cantecele lui Glinka. Desi nu a explorat sufletul taranului rus, Ceaikovski si-a tras in mod inconstient seva din radacinile adanci ale rasei noastre. (Igor Stravinski)

Talentul este talent, priceperea de a construi este pricepere. (Boris Asafiev, studiu despre sensul formei la Ceaikovski)

Data actualizarii: 29/08/2018