„Draga Mozart, in seara asta m-am iertat. M-am iertat ca nu am puterea sa schimb lumea. M-am iertat ca nu stiu cum sa tin piept naturii cand ea ne distruge. M-am iertat ca nu am alta arma decat propria compasiune. In seara asta m-am iertat ca sunt om. Iti multumesc!”
Asa incepe una dintre cele mai frumoase scrisori pe care scriitorul francez Éric-Emmanuel Schmitt i le adreseaza lui Mozart in cartea „Viata mea cu Mozart”.
Volumul este o declaratie de iubire in treizeci de scrisori pe care autorul i le adreseaza lui Mozart in momentele importante din viata lui. Nostalgia copilariei, iubirea, sensul vietii, religia, pierderea oamenilor care conteaza, finalul propriei vieti, sunt toate teme ale existentei si ale confesiunilor pe care autorul i le face lui Mozart si momente ale vietii pe care le acompaniaza cu muzica lui.
Pentru melomani, muzica si viata fara Mozart ar fi aproape imposibil de imaginat. Pentru cei care nu l-au descoperit inca pe Mozart, lumea in care traiesc este, fara ca ei sa o stie, infinit mai saraca. Iar pentru Éric-Emmanuel Schmitt, „…cand spun Mozart, nu spun doar numele tau, numesc cerul, norii, zambetul unui copil, chipul celor pe care-i ador; numele tau devine un cod secret care trimite la tot ce e demn de afectiune, de admiratie, de uimire, la tot ceea ce bulverseaza si inghimpa inima, toata frumusetea lumii. […] Acum nu o mai marturisesc, o declam: Mozart, te iubesc!”
LB
