Lucruri bune pentru cultura generala…

Ord. dupa

Din cele 72 nominalizari aflate pe shortlist-ul juriului Premiilor Gra...

Andrea Amati (1505-1578) este lutierul care a instaurat in Cremona (It...

Revista britanica Gramophone a realizat in ultimii ani mai multe topur...

Consumul de produse culturale e in crestere, bugetele la fel, chiar da...

For Jews enduring utter despair and unimaginable evil during the Holoc...

De multe ori se spune ca pentru a fi artist trebuie sa ai o inzestrare...

Sa asculti o bucata muzicala nu doar ca te poate transporta inapoi in ...

Buuun! Daca nu te-au dat parintii tai la studiul unui instrument ci a...

Astazi a fost zi mare pentru muzica universala. De fapt, a fost o z...

Doamnelor si domnilor, si acum... Michael Barimo! Michael Barimo, de c...

Te-ai gandit vreodata sa formulezi o definitie stricto-sensu a termenu...

Despre obiceiul aplauzelor, istoricii cad de acord ca exista, in forme...

De cateva zile, face furori pe internet un filmulet cu un dirijor abso...

In 15 februarie s-a desfasurat gala “Premiilor (muzicale) Grammy” ...

140 de ani de Brancusi. Si niste imagini rare cu el si Enescu. &...

Datorita unui imbroglio legislativ referitor la drepturile de autor al...

Salzburg, 1756. Da. Astazi se implinesc 260 de ani de la nasterea lui....

V-ati intrebat vreodata cum arata un tambur lovit, filmat cu incetinit...

Anagajatii Norwegian Air dau dovada de multa vigilenta inutila cand vi...

Portalul de muzica clasica Bachtrack.com anunta primele statistici ref...

Violonistul Maximilian Simons nu se tulbura o secunda cind una dintre ...

Apetitul pentru muzica al baietelului Igor Stravinsky a fost greu ...

Daniel Lozakovitj e un baiat de 14 ani care-si construieste reputatia ...

Cladirea, de sapte etaje, cunoscuta sub numele de Yanbu, are 37,57 m i...

O americanca de douazeci si ceva de ani, care calatorea marti seara cu...

Afiseaza

Despre obiceiul aplauzelor, istoricii cad de acord ca exista, in forme variate, dintotdeauna. In interiorul fiecarei culturi, el e subiectul unor conventii sociale.

A oscilat si, de fapt, oscileaza si acum intre tropaitul picioarelor si lovirea palmelor una de cealalta sau de o masa.

In Roma antica, aplauzele oscilau in functie de gradul de entuziasm starnit de spectacolele publice.

Daca-ti placea doar putin, iti bateai doar varful degetelor, daca-ti placea mai mult, bateai din palme, daca-ti placea de mureai, falfaiai din toga.

De altfel, pentru falfaitul din toga, imparatul Aurelian a inventat un substitut – batista (orarium), care era distribuita fiecarui membru al audientei.

In teatrul roman, la incheierea spectacolului, actorul din rolul principal striga “valete et plaudite!”; la care publicul aplauda frenetic.

Demersul asta era de foarte multe ori organizat si platit!

La fel, in Franta, existau aplaudatorii profesionali (sa nu le spunem “aplaudaci” din cauza evidentei semantici peiorative).

Aplaudatorii profesionali erau platiti de catre institutia culturala (teatru, opera…) sa aplaude, pentru a induce ideea ca spectacolul a fost primit cu entuziasm.

Obiceiul aplauzelor fusese, intr-o vreme, preluat si in bisericile crestine.

Potrivit lui Eusebius, Paul de Samosata incuraja adunarile de oameni din biserici sa-i aplaude cuvantul de intelepciune, predica de la sfarsitul slujbei, prin fluturarea unor carpe din in.

Se ajunsese pana intr-acolo, incat, in secolele 4 – 5 de crestinism, aplauzele devenisera un obicei comun.

In cele din urma, aplauzele in biserici au cazut in desuetudine, mai ales datorita atmosferei religioase care, in mod evident, se crea.

Data actualizarii: 03/03/2016