O, tara mea, frumoasa si pierduta…
Italia, 1840. Tara era asuprita de catre Imperiului Habsburgic si lupta pentru crearea Italiei unificate.
Italia, 1841. Verdi scria Nabucco, opera care evoca povestea inrobirii evreilor in Babilon, in care celebra arie Va, pensiero este cantata de corul sclavilor oprimati. In Italia, cantecul devine simbol al libertatii poporului.
Italia, 2011. La Teatro dell’Opera di Roma, Italia aniverseaza 150 de ani de la unire si sarbatoreste evenimentul cu un concert extraordinar cu Nabucco de Verdi dirijat de Riccardo Muti. In sala se afla primarul Romei, Gianni Alemanno, membru al partidului de guvernamant si fost ministru in guvernul Berlusconi, actualmente primar al Romei, dar si Silvio Berlusconi. Inainte de inceperea concertului Gianni Alemanno urca pe scena si anunta reducerea drastica de catre guvern a bugetului culturii.
„La inceput”, povesteste Riccardo Muti, „am fost ovationat de public. Apoi am inceput spectacolul de opera. Totul mergea foarte bine, dar cand am ajuns la celebrul cantec Va, pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionata in audienta. Exista lucruri pe care nu le poti descrie, dar le simti. Anterior, tacerea publicului era preponderenta. Dar atunci cand oamenii au realizat ca Va, pensiero va incepe, tacerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simti reactia viscerala a publicului la lamento-ul sclavilor cantand „O, tara mea, atat de frumoasa si de pierduta!”. In timp ce corul se apropia de final, publicul deja striga „Bis!”, „Traiasca Italia!” si „Viva Verdi!”, iar oamenii din balcoane aruncau in sala cu mesaje patriotice scrise pe programul concertului.
Riccardo Muti a mai acordat o singura data, in 1986, un „Bis!” la Teatro alla Scala a Milano. „O opera”, spunea el, „ar trebui cantata de la inceput pana la sfarsit si initial nu am vrut sa se interpreteze un bis.”
Dar emotia publicului crestea iar Riccardo Muti se intoarce spre sala si il priveste pe Berlusconi. Sala amuteste o clipa si apoi se aude din nou strigatul „Traiasca Italia!”
Riccardo Muti: – „Da, sunt de acord cu „Traiască Italia!”, dar… [Aplauze] Am peste 30 de ani de cariera si am trait ca un italian care a calatorit in intreaga lume de multe ori. Mi-e rusine de ceea ce se intampla in tara mea. Asa ca voi aproba cererea dumneavoastra de bis pentru Va, pensiero. Fac asta nu doar pentru sentimentul pe care il incerc, ci pentru ca in seara asta, dirijand corul cantand „O, tara mea, atat de frumoasa si pierduta,” m-am gandit ca daca vom continua in acest fel vom ucide cultura pe care Italia a fost construita. In acest caz, noi, tara noastra, am deveni cu adevarat o tara frumoasa si pierduta.” [Aplauze, inclusiv ale artistilor de pe scena]
„Eu, Muti, am tacut prea multi ani. Permiteti-mi acum… ar trebui sa dam un sens acestui cantec! Suntem in casa noastra, pe scena capitalei, impreuna cu un cor care a cantat foarte frumos, si, daca nu va suparati, va invit sa va alaturati pentru a canta împreuna cu acest cor.”
Publicul Operei di Roma canta in picioare, cu ochii in lacrimi, alaturi de cor: O, mia patria, sì bella e perduta!/ O, membranza, sì cara e fatal!…
Cortina!
Muzica poate schimba lumea, iar ceea ce invatam din lectiile ei depinde de fiecare dintre noi.
Si, cum spunea Riccardo Muti la final de concert: „Muzica ne-a oferit in seara asta o lectie splendida de patriotism si ne-a invatat ca, oricum ti-ar sta trupul, sunt momente in viata, cand sufletul iti sta ingenuncheat.”
Si acesta: https://youtu.be/gaXE0v0bJoE
LB
