Iar lucrul acela alb, cu doua puncte negre in partea de sus, e un sugar de cateva saptamani sau de cateva luni. Imediat in dreapta lui, lucrul acela cu alb si cu negru e tatal lucrului alb, sau, oricum, cineva cu aceasta convingere, observand cum se raportaeaza la lucrul alb. Lucrul rosu de sub biberon, de deasupra si din jurul lui, e Atheneul Roman. Cel de pe Franklin, ca sa nu aiba cineva dubii despre ce vorbim aici. In spatele aparatului de fotografiat canta Viorica Cortez, Leontina Vaduva, Vlad Maistorovici si Alina Pavalache.
Lucrul alb a inceput sa zbiere la un moment dat, ceea ce era de asteptat, si in natura lui sa faca, in fond.
Afara e Bucuresti si septembrie 2015.
Comentarii (2)
Eu in afara de lucrul alb, mai vad doua lucrusoare pe langa, venite cu parintii la culturalizare. Si, sociologic vorbind, vad o familie care nu este tipic romaneasca – pentru ca romanii nu isi mai aduc de mult copiii la Ateneu din frageda pruncie, sa inceapa sa inteleaga muzica si sa se deprinda a o asculta. Demografic vorbind, ca societatea romaneasca sa supravientuiasca, vad o familiea care si-a facut datoria, cu trei copii, ca noi o sa avem platitori de taxe in viitor, nu numai batrani carcotasi platitori de abonament ieftin, ca bilete nu isi pot permite – desi si Ateneul si orchestra trebuie si ei sa traiasca din ceva. Am vazut lucrusoare albe, poate mai maricele, si in Polonia, la Filarmonica de acolo, unde exista abonament special si concerte clasice pentru copii, intre 3-7 ani, 7-12 ani, 12-18 ani. Trei tipuri de abonamente pentru copii!!! In Rusia nu mai vorbesc – nu trebuie sa se duca la Balsoi sau la Sala Ceaikovski, caci muzica se invata la toate nivelurile de educatie, in credinta si cu profesori dedicati care nu se vaita de salarii si timp pierdut. La noi e un concert Clasic e fantastic din an in Paste. Cand Mihaela Ursuleasa a anulat un concert, fata fiind foarte zguduita si acum in eternitate, am ascultat siderata in sala Ateneului cum o baba vocifera sa i se dea banii inapoi pe concert, mai ales ca se si scumpise abonamentul pentru pensionari in perioada aia. Artistii sunt flasnete, in mod clar, nu au voie sa aiba emotii sau terori, daca sunt asemenea babe teroriste in sala. Parintii care vor culturalizare dar nu au bani de bone, ca au facut 3 copii in prostia lor, trebuie in mod clar sa stea acasa, fie pana cresc copiii, fie pana cand se imbogatesc sau se fac antreprenori. Altminteri, cultura muzicala nu este accesibila. Eu nu cred ca Ateneul este altar, si nici audienta nu este vreodata venita sa se prosterneze. Am dovezi, suna telefonul prea des, si se aplauda intre parti tot timpul. De ce sa fim ipocriti. Eu am vazut oameni cu bani acolo, veniti ca nesimtitii pe invitatii, cand puteau foarte bine sa isi plateasca un bilet, pentru cultura tarii lor. Am vazut acesti oameni pomposi care fie se uitau insistent in decolteul meu, fie se uitau insistent in telefonul lor. Nici o varinta nu dovedeste ca erau mari melomani pe care orice scartait i-ar fi deranjat. Asa ca, daca aud un zbieret de copil, cat de nepotrivit ar fi el (si admit ca este), intr-o sala fara prea mare audienta si cam cu prea mult pampon, nu ma supar. Ma bucur ca sunt impreuna, mama, tata si copii – caci multi in Romania nu rezita acum unei asa responsabilitati, ca vor sa se bucure de muzica cu totii, ca isi fac timp pentru asa ceva, cand mall-ul era mai aproape si mai ieftin. Eu zic sa zbiere copiii, dar sa fie acolo – cu timpul se obisnuiesc, si poate devin genii. Caci avem nevoie.
Mulțumesc frumos, Corina! Lucrul alb, este nepoata Vioricai Cortez!