Program de sală
Amplasament și acțiune: Germania, luptele masnadierilor dintre 1755-1757
Partea întâi
O tavernă la periferia Saxoniei. Carlo, fiul cel mare al Contelui Moor, a decăzut printre tâlhari; el se dedă la jafuri și crime, deși are nostalgia casei părintești și a logodnicei sale Amalia
– Recitativ și arie Carlo: Quando leggo in Plutarco…O mio castel paterno
Fratele mai mic al lui Carlo, Francesco, nutrind la averea tatălui său, își minte tatăl (Contele Moor) că fratele său a murit.
– Scenă şi arie Francesco: La sua lampada vitale (Lumina vieții tale, Carlo, a murit…)
O cameră în castelul Moor. Amalia, logodnica lui Carlo, veghează asupra Contelui și cântă: – Scenă şi cavatină Amalia Venerabile, o padre…Lo sguardo avea degli angeli (Venerabile tată … Privirea îngerească a lui Carlo ne urmărește …)
Amalia și Contele își exprimă durerea.
– Duetino Amalia – Massimiliano: Mio Carlo!…O povera fanciulla! (Carlo al meu!…Sărmană copilă!…)
Partea a doua
Amalia află de așa-zisa moarte a lui Carlo și se roagă în cimitir. Din depărtare se aud sunetele festive ale banchetului organizat de Francesco, care s-a autoproclamat Conte și stăpân al moșiei Moor.
– Scenă şi arie Amalia: Dall’infame banchetto io m’involai…Tu del mio Carlo al seno…Carlo vive (M-am sustras banchelui infam al lui Francesco…În gândul meu este doar Carlo… Carlo trăiește…)
Francesco are intenția de a o cere în căsătorie pe Amalia, dar refuzul ei categoric îi provoacă furie.
– Scenă şi duet Amalia – Francesco: Perche fugisti…Io t’amo, Amalia! (De ce ai fugit?…Eu te iubesc, Amalia!…)
În același timp, Carlo și banda sa de „hoți” se retrag în urma incendierii orașului Praga și ajung în pădurea franconiană (Frankenland, nordul Germaniei). Carlo este singur și își contemplă soarta mizerabilă, alături de tâlhari.
– Recitativ şi Romanţă Carlo: Come splendido e grande il sol tramonta…Di ladroni attorniato (Splendid apus de soare… Iar eu …. înconjurat de hoți)
Parte a a treia
Amalia se află în castelul Moor, dar este răpită de tâlhari și dusă în pădure. Aici are loc revederea cu Carlo și declarația lor de iubire.
– Scenă şi duet Amalia – Carlo: Dio ti ringrazio!…S’appressano…Carlo,Carlo, fuggiamo (Doamne îți mulțumesc pentru viața lui Carlo …. Se apropie revederea…Carlo, sa fugim…)
Contele Massimiliano se află într-o peșteră, întemnițat de Francesco, chinuindu-se între viață și moarte. Este descoperit și salvat de Carlo, pe care nu-l recunoaște. Contele îi istorisește acestuia acțiunile mârșave ale lui Francesco.
– Arie Massimiliano – Odi,ed inarca il ciglio! . . . Un ignoto, tre lune or saranno (Ascultă și judecă… De trei luni zac aici…)
Partea a patra
Francesco are remușcări pentru faptele nedrepte săvârșite împotriva tatălui și fratelui său dar și pentru alte crime săvârșite. Are coșmarul că se află în iad. Se spovedește unui preot dar fiindcă acesta îi spune că numai Dumnezeu îi poate acorda dezlegarea, Francesco își pierde mințile și fuge în întunericul pădurii.
– Scenă Francesco: Tradimento…Pareami che sorto la lauto convito (Îngrozitor… Mi se pare că sunt în iad….Sunt blestemat…)
Într-o poiană a pădurii franconiene, Carlo își dezvăluie identitatea în fața tatălui său și își recunoaște poziția de lider al bandei de revoluționari.
– Scenă Carlo – Massimiliano: Francesco! Mio figlio!…Misericorde
Aflat între iubirea Amaliei și datoria legământului de sânge cu masnadieri, Carlo alege mai întâi sacrificarea iubirii, strecurându-i Amaliei otravă în pocalul cu băutură, iar apoi își planifică propria moarte.
– Marea scenă și terțet final Amalia-Carlo-Massimiliano: Qui son essi!….Caduto e il reprobo! …Sogni di gaudio, per sempre addio! (Aici suntem!… S-a dat sentința divină! . . .Vise de fericire, adio !…)
