Locanta gastronomico-literara Jaristea, unde stapana este Kera Calita, doamna Aurora Nicolau
Cei ce mai au inca amintirea Arnotenilor lui Mateiu Caragiale isi indrepta astazi pasii spre Jaristea locanta, in umbra manastirii Antim Ivrianul. Aici sunt mancarurile Fanarului si retepturile Balkaniei, trecute prin furcile frantuzesti isi astepta clientii de toata mana, boieri in functii la divan sau scapatati si iesiti de la beciu mai an, poporeni cu stare au fara, unde plata se face la fel, dupa putinta pungilor sparte de revolutii si campanii. Serbarile noptii incep la jaristea cu viori, tambale sau armonici si se termina tarziu in noapte dupa ce artisti adusi de pe marile scene ale capitalei si-au incheiat prestatia, cantareti de opera, sansonetisti, tarafuri si dansatori de cabaret.
Si totul se afla sub mana de fier in manuse de catifea parfumata a stapanei, dumneaiei Kera Calita, doamna Aurora Nicolau.
Se stie din legendele transmise din veac in veac de Hanul lui kir Nicola; Fundatiile hanului s-au gasit la sapaturile din urma pentru noi cladiri, se pare ca vechiul han si-a dat sfarsitul sub focul pus de neferii lui Chehaia-bey , spre nimicirea locului de adapost pentru licorile necredinciosilor. La mese se intindeau largi tablale cu ce frigea gratarul si galeti pline cu ghiata unde vinul prost isi schimba incet culoarea, vin dupa punga saraca a clientilor, veselie cat se poate, parca inviasera vremurile vechi ale gradinei Suzana pe 11 Iunie, astazi disparuta sub un fatos blohhaus de secol XXI. Un mic stabiliment, ramas in furia demolarilor, a rezistat tuturor vitregiilor, batranii cartierului ii spuneau Carciuma lu Getuta, pe firma insa scria “Restaorantul Jaristea”. Veneau atotstiitorii batrani ai cartierului, se cinsteau si cand stocul lichid se termina, Getuta, tarandu-si imperceptibil piciorul, inchidea carciuma si pleca acasa.
Soarele a rasarit insa dupa ce capitalismul tulbure de drumul mare a iesit pe lumina. Un anume Nicolau, poate urmas al vechiului kir Nicola, a facut ce-a facut, a luat bani din banca amanetandu-si casa, a cerut ajutor neamurilor, caci se tragea dintr-un neam cu cimotii multe, si izbuti a devenii proprietar peste acest stabiliment. Oameni hotarati si muncitori au dat o noua fata locului. Incet incet vechiul han parca a renascut, peste vechile fundatii acoperite de motul curcanului si tufani de soc s-a construit Gradina Jaristea.
Dar stabilimentul si-a capatat adevarata viata abia dupa ce propitareasa, adica dumneaiei Kera Calita, pre numele sau din actele de stare civila scriind Aurora Nicolau, si-a luat inima-n dinti si a urcat pe scena, alaturi de tocmiti artisti. Incet- incet, povestile din istoria Bucurestilor vechi, colectiile de arta ale casei, vinul bun si mancarurile intocmite cu simtire i-au construit renumele de locanta gastronomico-literara a cetatii dambovitene, Locanta Jaristea, singura de altfel.
Kera Calita pare desprinsa dintr-un tablou de epoca infatisand-o bunaoara pe acea fabuloasa boieroaica Lichiardopol ce prelungea, candva, savoir faire-ul elegantei frantuzesti a epocii imperiale a lui Napoleon al III-lea in colbul Baraganului lui Odobescu, din care se trage si stapana Jaristei de azi.
