Constantin Popescu Jr. si Cristi Puiu – doua filme scurte
Apartamentul / The Apartment
O parte din peliculele romanesti post 1989 se inscriu in curentul mai larg european de film interesat de alienarea urbana, de anonimitatea individului in societatea comunista si post-comunista industrializata, si de lipsa de vitalitate caracteristica locuitorilor orasului standardizat. In filmul de scurt metraj al lui Constantin Popescu Jr., Apartamentul / The Apartment (Constantin Popescu Jr., 2004), un personaj anonim paraseste in fiecare dimineata apartamentul sau de la etajul 4 al unui bloc comunist gri pentru a duce gunoiul afara. In acest timp, sotia sa pregateste micul dejun. Barbatul, dupa ce si-a luat masa in tacere impreuna cu sotia, se imbraca pentru o calatorie de afaceri. Ia liftul. Coboara in fata blocului, dar se intoarce in cladire pe usa secunda a imobilului pentru a urca din nou la etajul 8, acolo unde locuieste amanta. Dimineata urmatoare personajul repeta ritualul gunoiului coborat in timp ce, de asta data, amanta pregateste micul dejun. El ia din nou liftul pentru a se intoarce in apartament, dar, sub presiuna obisnuintei, revine la etajul 4, la apartamentul sotiei. Surpriza revederii sotiei este subliniata de o serie de planuri / contra planuri ale fetelor lor uimite. Camera cadreaza ironic papucii cu pampon ai barbatului infidel imprumutati de la amanta. Acest scurt film minimalist se dovedeste a fi „o istorie universala, prototip al unui episod de adulter ce sfarseste de o maniera tragicomica” (Nasta 2013: 146).
Un pachet de cafea si un cartus de Kent / Cigarettes and Coffee
In filmul scurt al lui Cristi Puiu – Un pachet de cafea si un cartus de Kent / Cigarettes and Coffee (Cristi Puiu, 2004) -, consumul nesatios al tanarului si refuzul alimentului de catre tata manifesta o versiune degradata, parodica a motivului mitologic al lui Cronos. Cronos este tatal care-si consuma progeniturile asa cum timpul consuma entitatile care populeaza lumea. In filmul lui Puiu, exponentul timpului nou este cel care consuma trupul tatalui. Timpul este inversat intr-o versiune escatologica a lumii. Fiul se afirma ca identitate consumand si excluzand trupul tatalui. Fiul isi anuleaza elementul care-i permite diferenta si identitatea de sistem, dar, din aceeasi miscare, se incorporeaza ca manifestare a trupului tatalui fagocitat simbolic pentru, evident, a capata o identitate. Corpul fiului asasin, din momentul consumului, consolideaza si anuleaza identitatea. Corpul sau e inseparabil de victima (consolideaza o identitate corporala inghitita) si, prin eliminarea corpului fata de care se defineste ca sine diferentiat, isi anuleaza identitatea. Tatal si fiul sunt adusi impreuna in aceasta scena nu la o agape celebrativa a vietii, ci sunt reuniti la un praznic funebru. Perdelele, fata de masa si cina indica decorul praznicului de inmormantare. Tatal asista pasiv la festinul celebrat de fiul eliberat de presiunea tatalui. Am putea spune ca tatal defunct asista la praznicul sau post-mortem.
