Considerat a fi un compozitor care “a recunoscut dar, în acelaşi timp, a eludat avangarda în creaţia sa”, Ede Terenyi este una dintre acele personalitati artistice marcante pentru muzica transilvaneana din a doua jumatate a secolului XX.
Nascut in 1935 la Targu-Mures, Ede Terenyi s-a format in atmosfera scolii muzicale clujene, absolvind Academia de Muzica Gheorghe Dima la clasa de compozitie sub indrumarea profesorului Jodal Gabor.
Beneficiar al Bursei Enescu si al unei burse la cursurile de la Darmstadt si distins cu Premiul Academiei Romane in anii 1960, Ede Terenyi a abordat o diversitate de stiluri in compozitiile sale, expresia muzicii create de el preluand, in functie de etapa in care au fost scrise, influente ale muzicii lui Bartok, elemente specifice folclorului autohton si maghiar, trasaturi ale serialismului de tip Webern iar mai recent elemente caracteristice tonalismului. Cantate in tara dar si in strainatate, opusurile lui Ede Terenyi acopera o paleta larga de genuri, de la muzica simfonica (cele 7 simfonii) la muzica pentru instrumente solo si muzica vocala.
In afara activitatii componistice, Ede Terenyi a avut si o intensa cariera didactica in calitate de profesor in cadrul Academiei de Muzica Gheorghe Dima din Cluj ca si o activitate muzicologica materializata intr-o serie de studii si o monografie dedicata generatiei de compozitori din care face parte.
