Anticii credeau, ba chiar erau convinsi ca daca vrem sa aflam ce sunt toate lucrurile, sa stim ce este lumea, trebuie sa deslusim, mai intai, ce este substratul acela din care sunt plamadite toate aceste elementele care alcatuiesc lumea, sau care este principiul unificator al tuturor lucrurilor. Abia apoi vom sti ce este lumea, cu adevarat. Socrate, de pilda, credea ca daca vrem sa stim ce sunt lucrurile frumoase trebuie sa aflam ce este Frumosul, daca vrem sa stim cum putem deosebi opiniile adevarate de cele false, trebuie sa stim, mai intai, ce este Adevarul in sine.
Asa s-a nascut filosofia in Occident. Nevoia noastra de a intelege ordinea lumii, determinata, la randul sau, de dorinta noastra de a trai mai bine, in armonie cu aceasta ordine, ne-a imboldit catre cea mai abstracta forma de gandire nascuta vreodata din mintea omeneasca pe care, la inceput, am numit-o simplu “iubire de intelepciune” – filosofia. Atat nevoia, cat si dorinta de la care a pornit aceasta cautare febrila a intelepciunii au ramas la fel de vii si astazi. Doar ca astazi, spre deosebire de epoca originilor, nu mai credem ca lumea are o ordine a sa, pe care am putea sa o descoperim studiind-o cu atentie.
Dar, cu toate astea, ne dorim in continuare sa traim mai bine si avem la fel de multa nevoie de intelegerea acestei lumi in care ne trezim aruncati, dintr-o data, fara sa ni se ceara acordul sau fara sa ni se ofere vreo lista de instructiuni: ce avem de facut in intervalul acesta scurt pe care-l numim viata, ce rost sa ne dam, cum sa ne orientam in hatisul relatiilor cu ceilalti sau cum sa privim cu demnitate si fara teama catre moarte. Pe firul acestei istorii indelungate in care s-au straduit sa gaseasca raspunsuri impecabile la marile intrebari, filosofii s-au indepartat, treptat, de viata de zi cu zi, de cotidian, adica tocmai de lumea pentru a carei intelegere si-au croit drum cu mintea pe taramul abstract al ideilor.
Astazi, filosofia nu mai are aproape nici o relevanta pentru omul obisnuit, pare intru totul inutila pentru viata de zi cu zi, cu toate ca, in mod usor de deslusit, orice om isi traieste viata pe fundalul unei filosofii sau a alteia: unii sunt idealisti si pretuiesc, mai presus de toate, entitatile ne-materiale (suflet, idei), altii sunt materialisti si apreciaza aproape exclusiv bunurile palpabile, cele de care se pot bucura cu simturile, unii sunt utilitaristi, altii respecta, mai mult decat orice, datoria morala pe care o au fata de traditii, parinti, societate. Omul de azi nu mai crede ca filosofia poate contribui cu ceva la nevoia lui de a intelege lumea si de a-si da un rost, de a-si construi un proiect de viata si totusi, in mod aproape paradoxal, viata fiecaruia dintre noi este legata inevitabil si profund de o filosofie sau alta.
Ceea ce inseamna ca filosofii trebuie sa se intoarca ferm si explicit la viata cotidiana, trebuie sa se aplece cu pasiune si metoda asupra evenimentelor, intamplarilor, constrangerilor si regulilor care ne coloreaza viata de zi cu zi si care alcatuiesc, laolalta, ceea ce numim indeobste “lume”. Periplul ideatic pe care il propune acest curs este o incercare de a face tocmai acest lucru: de a privi viata de zi cu zi prin ochelarii rafinati si patrunzatori ai analizei filosofice cu scopul de a-i pune in lumina ordinea si dezordinea, rostul si absurditatea, frumusetea si uratenia.
Filosofia s-a nascut din dorinta noastra de a ne deslusi lumea si de a ne vindeca, pe cat posibil, de acele maladii inevitabile care cresc in mintea si sufletul nostru pe masura ce inaintam in viata: ignoranta, angoasa, nesiguranta, anxietate, tristete, nefericire, deznadejde. Cursul de fata vrea sa arate ca aceasta menire esentiala a reflectiei filosofice, de terapie a sufletului si a mintii a ramas vie si ne poate sluji in continuare, poate astazi mai mult decat oricand.
Prof. Laurentiu Staicu
