Este bine cunoscut faptul ca istoria Locurilor Sfinte de la Muntele Athos s-a impletit cu istoria romanilor vreme de mai bine de cinci secole, fapt ce a fost infatisat in mai multe randuri de catre istoria bisericeasca, ca si de cea laica.
Prezența romanească a fost una dintre cele mai active in Sfantul Munte, iar monahii romani au incercat sa devina o prezenta stabila, asezandu-se in schituri si chilii din diversele locuri al Athosului, dintre care multe au supravietuit timpului pana azi.
Pe de alta parte, in Evul Mediu, relatiile Tarilor Romane cu Sfantul Munte au fost deosebit de intense, mai ales dupa Caderea Constantinopolului (1453), cand principalul sprijin financiar al manastirilor athonite venea de la domnitorii romani.
Astazi la Sfantul Munte functioneaza doua schituri cu vietuitori romani: Schitul Prodromul (cu viata de obste) si Schitul Lacu (cu viata idioritmica). Primul tine de Manastirea Marea Lavra, in timp ce al doilea tine de Manastirea Sf. Pavel.
Pe langa cele doua, la Sfantul Munte Athos exista si alte chilii cu vietuitori romani, precum si unii pustnici romani.
