Decalogul muzicianului catre lume
Mda. Probabil ca, atunci cand a fost gandit orasul, nimeni nu s-a gandit la muzicieni si la modul in care-si transporta instrumentele. Am vazut violonisti carandu-si vioara in metrou, dar, sincer, a vazut cineva un violoncelist carandu-si violoncelul? Acuma. E absurd sa te gandesti la un pianist care-si cara pianul, e comic si bizar in acelasi timp. Si totusi. Una dintre cerintele muzicienilor catre lume e chiar asta: locuri special destinate instrumentelor muzicale in mijloacele de transport in comun. Rezonabil, nu? Imaginati-va cum ar fi asta in Romania!
Ce altceva mai cer muzicienii de la lume?
- Nivelul decibelilor sa nu depaseasca 40.
- Urmatoarele bauturi sa fie disponibile in baruri, restaurante si chiar in mijloacele de transport in comun: suc de ananas, apa minerala la temperatura camerei, apa minerala racita, limonada. (Deci da. Parca si vad un autobuz full, prevazut cu suc de ananas pentru eventualii muzicieni care s-ar incumeta sa se urce in el!)
- Toata muzica din telefoane, inclusiv cea de pe hold, sa fie aprobata de un muzician!
- Sa fie muzica in lift!
- Violoncelistilor sa li se dea o zi libera dupa fiecare spectacol.
- Nimeni, dar NIMENI sa nu se atinga de mainile muzicienilor!
- Toate magazinele de fite sa aiba un departament cu rochii pentru concert.
- Lectii obligatorii pentru copii despre cum sa tina arcusul in mana.
- Tot echipamentul electric sa fie prevazut cu prize in do major (recunosc, p-asta n-am inteles-o!) 🙂
