Joi, 19 mai, va avea loc lansarea oficiala a Fundatiei Henry Malineanu (www.henrymalineanu.ro) la Palatul Cantacuzino, in prezenta familiei, a prietenilor, a unor personalitati din lumea artistica si academica. Dimitri Malignan, pianist francez cu radacini romanesti, din familie (a se observa cu atentie numele, pornind de la pronuntie) va oferi un recital.
Nascut in Bucuresti in 1920, 
Henry Malineanu studiaza in paralel cu liceul la Conservatorul Regal de Muzica sub indrumarea marilor profesori Cecilia Nitzulescu-Lupu (vioara), Ion Nonna-Otescu (armonie), Mihail Andricu (muzica de camera)… si infiinteaza la numai 16 ani propria formatie de jazz numita intai „Tango”, apoi „Metropol”.
Un prim contact cu lumea scenei, in trupa Teatrului „Nou” din Calea Vacaresti ii permite lui Henry Malineanu deja colaborarea cu mari nume ale vremii precum compozitorul Max Halm, regizorul Iacob Sternberg, actorii Sidi Tal, Stroe si Vasilache…
Repede remarcat de marele compozitor, dirijor si om de teatru Ion Vasilescu, Henry Malineanu obtine, la 18 ani postul de pianist in orchestra teatrului Alhambra si se produce pentru prima oara in revista „De la munte la mare” pe scena gradinii „Colos”. Anul 1938 ii aduce lui Henry Malineanu si prima inregistrare a unor melodii proprii pe discuri Columbia si Electrecord, precum si admiterea ca membru al Societatii Compozitorilor Romani in urma primelor succese muzicale: cantecul „Intoarce-te curand”, scris pentru Lya Craciunescu e reluat de Jean Moscopol ca si de tanarul Gica Petrescu. Acelasi fidel interpret lanseaza „Ce bine ne-ntelegem noi doi !”
In aceeasi perioada Henry Malineanu il cunoaste pe Eugen Mirea, textier si autor de librete deja afirmat, cu care va colabora, intr-o stransa prietenie, aproape 40 de ani…
Obligat sa paraseasca oficial lumina rampei din cauza legilor legionare, Henry Malineanu va continua sa compuna si sa scrie sub ocrotirea (si pseudonimul) unor mari personalitati artistice si literare precum Ion Vasilescu si Tudor Musatescu multe cantece de neuitat (de exemplu „Asta seara ma fac „praf”, reluat mult mai tarziu de Stefan Banica…) in revistele teatrelor Alhambra si Gioconda.
Dupa infiintarea in 1941 a teatrului evreiesc „Baraseum”, Henry Malineanu creeaza impreuna cu Eugen Mirea revistele de mare succes „Primavara in Do major”, „Dai un ban dar face”, „Baraseum ’42” si „Allo Baraseum” care lanseaza slagare nepieritoare precum „…ca doar n-o sa traiesc cat lumea !” sau „Pe cine-as fi iubit, daca n-ai fi fost tu ?…”
Dupa 1944 Henry Malineanu reintegreaza ca dirijor si co-director muzical teatrul lui Ion Vasilescu si participa la creatia (de aceasta data „pe afis” !) unor reviste iubite de public precum „Aliatii Giocondei”, „Bal la Gioconda”, „Gioconda Palace”, „Gioconda la Savoy”, etc. in care slagarele se succed: „Primul nostru tango”, „Mai da-mi un telefon”, „Fericirea mea e-n mainile tale”, pe cand la Teatrul Boema i se lanseaza „Ce cauti tu in viata mea” (mai tarziu interzis de regimul comunist…), „Adevarata mea dragoste”, „Valsul nostru”…
Anii 60 vad nasterea noii generatii de interpreti ai muzicii usoare romanesti, pentru care Henry Malineanu va compune cantece precum „Nici-o dragoste nu e ca a noastra” (Margareta Paslaru), „Nimeni” (Doina Badea), „Daca n-oi trai acum” (Dan Spataru) samd. In acelasi timp, melodii ca „Am inceput sa-mbatranesc”, „As vrea iar anii tineretii” si „Nu se poate” il consacra pe Henry Malineanu ca unul din cei mai apreciati compozitori de romante.
La inceputul anilor 70, Henry Malineanu creeaza in colaborare cu Eugen Mirea la Teatrul Nottara comediile muzicale „Lady X”, „Cele doua orfeline” si mai ales „Buna seara domnule Wilde”, varf incontestabil al genului in Romania, plebiscitata de public, adaptata si reluata de numeroase teatre din tara si strainatate.
Henry Malineanu este „fondator” impreuna cu Jack Fulga, Puiu Maximilian si Maria Tanase al Teatrului de Estrada, (ulterior Teatrul de Revista), al carui director muzical devine intre 1950-1958.
Printre spectacolele cele mai reusite se numara revistele „Intre noi femeile”, „Dragoste pe puncte”, „Cer cuvantul”, „Concertul popoarelor”… Pentru acesta creeaza „Dragi mi-s cantecele mele”, un imn dedicat muzicii romanesti autentice, cantat de nemuritoarea Maria Tanase.
Alte slagare ii aduc lui Henry Malineanu aprecierea unui public din ce in ce mai larg: „Hop si-asa”, „Garofita”…
Henry Malineanu va compune muzica de scena pentru piesele „Micul infern”, „Caruta cu paiate”, „Comedie de moda veche” (care se va juca timp de 15 ani !) si multe altele, muzica de film („Marinica”, „Pantoful Cenusaresei” etc), opereta, teatru pentru copii („Mica sirena”)…
Artist Emerit (1962), Laureat al Premiului de Stat (1953), Henry Malineanu a obtinut premiile Festivalurilor de muzica usoara Mamaia (1963, 1964, 1969, 1971) si „Crizantema de aur” Targoviste (1980) precum si Premiul Uniunii Compozitorilor din Romania (1971, 1977, 1978, 1991 pentru intreaga activitate muzicala).
Henry Malineanu se stinge din viata la Bucuresti, in noiembrie 2000.
