Il Barbiere di Siviglia (Barbierul din Sevilla)
Opera in doua acte de Gioachino Rossini pe un libret de Cesare Sterbini, dupa o piesa de Pierre Beaumarchais
Spectacol in limba italiana, cu titrare in limba romana
Dirijor: Ciprian Teodorascu
Regia: George Teodorescu
Scenografia: Ion Ipser si Ofelia Draganescu
Maestru de cor: Stelian Olariu
Distributia:
Contele Almaviva – va fi anuntat ulterior
Don Bartolo – Iustinian Zetea
Rosina – Oana Andra
Figaro – Daniel Pop
Don Basilio – Marius Bolos
Fiorello – Adrian Strezea
Berta – Egle Chisiu (invitata)
Sergentul – Ionut Gavrila
Durata: 19:00 – 22:00 (doua pauze)
Premiera mondiala: 20 februarie 1816 (cu titlul Almaviva, ossia L’inutile precauzione), Teatro Argentina din Roma
Data premierei montarii actuale la Opera Nationala Bucuresti: 28 ianuarie 1955
Prima montare noua a stagiunii 1954-1955 la Opera Nationala Bucuresti, „Barbierul din Sevilla” avea sa devina unul dintre cele mai îndragite spectacole ale teatrului, timp de mai bine de sase decenii. Montare reprezentativa a instituţiei, spectacolul s-a bucurat de-a lungul anilor de distributii cu nume sonore, printre care şi „tripleta de aur” – soprana Magda Ianculescu (Rosina), baritonul Nicolae Herlea (Figaro) si tenorul Valentin Teodorian (Almaviva) – care a facut rapid inconjurul lumii.
Dragoste cu nabadai
…o admirabila opera bufa… Va fi cantata atata timp cat va exista opera italiana”, astfel avea sa scrie Beethoven intr-unul din caietele sale de conversati, despre opera „Barbierul din Sevilla” a lui Rossini. Creata in doar 13 zile, pe cand Rossini avea 23 de ani, „Barbierul din Sevilla” spune povestea unui triunghi amoros din Spania secolului al XVII-lea, poveste inspirată de altfel de „Le Barbier de Seville”, prima piesa de teatru dintr-o trilogie a dramaturgului francez Pierre Beaumarchais.
Faptul ca „Barbierul din Sevilla” exista deja într-o alta versiune, cea a lui Giovanni Paisiello (1782), a facut ca opera lui Rossini sa nu fie bine primita la premiera din 1816, de la Teatro Argentina (Roma), publicul considerand-o un afront adus lucrarii lui Paisiello. Cu toate acestea, „Barbierul din Sevilla” a fost rapid asimilata în repertoriul teatrelor de opera internationale, în Anglia fiind pusa în scena pentru prima data, in limba italiana, in 1818, la King’s Theatre din Londra, iar apoi in engleza, la Covent Garden. In America a avut prima reprezentatie in 1819, la Park Theatre din New York.
Sinopsis
Actul I
Tabloul I. O piateta langa casa doctorului Bartolo,in zori. Contele Almaviva, indragostit de Rosina, aflata sub tutela doctorului, pandeste pe la ferestre, acompaniat de un grup de muzicieni condusi de Fiorello. El dedica tinerei o serenada, apoi ii plateste pe muzicanti indemnandu-i sa se retraga. Ramas singur, asteapta sa vad efectul serenadei, dar apropierea cuiva il obliga sa se ascunda. Noul sosit nu este altul decat Figaro, barbier vestit pentru iscusinta sa in afaceri, intrigi si mesaje de dragoste, fost angajat al contelui. Almaviva il recunoaste si, afland ca Figaro este barbierul lui Bartolo, ii cere ajutorul. Amandoi planuiesc sa patrunda in casa doctorului, care isi pazeste strasnic protejata, in speranta de a se casatori cu ea si astfel de a-si insusi zestrea. Principalul ssu ajutor in acest plan este intrigantul Don Basilio, un asa-zis profesor de canto. Pentru o clipa, Rosina apare la balcon, de unde lasa sa-i cada, inainte de a fi trasa inapoi de Bartolo, o mica scrisoare prin care intreaba cine este frumosul necunoscut care ii canta serenade. Raspunsul lui Almaviva este tot un cantec, in care contele se prezinta sub numele de Lindoro, un student sarac. Planul lui Figaro de a intra in casa este simplu: Almaviva, imbracat in soldat, va cere incartiruire in casa lui Bartolo, incercand apoi sa-i vorbeasca Rosinei.
Tabloul al II-lea. O incapere in casa doctorului Bartolo. Rosina, singura, se gandeste la tanarul indragostit. O intrerup Bartolo si Basilio, care discuta despre sosirea lui Almaviva si pericolul pe care il reprezinta acesta pentru nunta demult planuita dintre doctor si Rosina. Cinic, Basilio ii descrie doctorului cum poate fi distrusa reputatia lui Almaviva in fata Rosinei. Impreuna, cei doi pleaca sa pregateasca contractul de casatorie. In casa intra Figaro, care cauta sa o convinga pe Rosina de sentimentele lui Lindoro, cerandu-i o scrisoare. Dar Rosina are deja pregatit un bilet de amor. Bartolo se reintoarce, din dorinta de a afla ce fel de hartie a pierdut Rosina dimineata, in balcon. Neacceptand scuze si explicatii, o mustra intr-un mod despotic. Isi face aparitia Almaviva,iîmbracat in militar si prefacandu-se beat. Bartolo se opune insa cu vehementa incartiruirii lui Almaviva si se creeaza un scandal general, in care sunt implicati, pe rand, toti cei din casa, prin urmare si Figaro, Don Basilio si Berta. In vacarmul starnit de cearta lor soseste politia care vrea sa-l aresteze pe Almaviva. Acesta ii arata insa sefului politiei inelul sau de conte si scapa nepedepsit. Toti cei prezenti sunt surprinsi de cele intamplate.
Actul al II-lea
O incapere in casa doctorului Bartolo. In timp ce Bartolo se framanta, comentand intamplarile, Almaviva reapare, de data aceasta costumat in profesor de muzica. El minte ca a fost trimis de Don Basilio care, bolnav fiind, l-a rugat sa tina lectia de canto cu Rosina. Ca sa-l convinga pe Bartolo ca este de incredere, ii incredinteaza biletul Rosinei catre Almaviva, sfatuindu-l sa-i explice fetei ca este din partea unei alte femei catre conte. Incepe lectia de canto si, in timp ce doctorul motaie, tinerii schimba cuvinte de dragoste, iar Figaro, in timp ce-l barbiereste pe Bartolo, reuseste sa-i fure cheia de la usa balconului. Intrarea neasteptata a lui Don Basilio este pe cale sa determine o catastrofa, pericol evitat de Almaviva, care il mituieste sa taca.
Bartolo îi trimite pe Don Basilio dupa notar, hotarat sa încheie mai repede contractul de nunta. Bartolo afla ca Rosina vrea sa fuga cu iubitul ei, asa ca se pune în garda pentru a incerca sa-i impiedice. Rosina afla in sfarsit ca iubitul ei de dimineata, Lindoro, si contele Almaviva sunt aceeasi persoana. Cei doi, impreuna cu Figaro, se indreapta spre balcon pentru a fugi, dar nu mai gasesc scara. Impreuna cu un notar, soseste Don Basilio si, conform caracterului sau, accepta, contra cost, sa devina martorul casatoriei contelui cu Rosina. Apare intr-un final si Bartolo, care primeste vestea casatoriei, dar si zestrea Rosinei, oferita generos de bogatul conte Almaviva.
