Neconventional, rebel si orgininal, sunt caracteristicile stilului lui Nigel Kennedy, violonist britanic apreciat in ultimele doua-trei decenii pentru stilul original de interpreta muzica clasica si de o face mai accesibila tinerilor din ziua de azi.
Nascut in 1956, Nigel Kennedy a manifestat inca din copilarie o atractie deosebita pentru arta sunetelor, astfel incat parintii sai i-au oferit posibilitatea sa dobandeasca o pregatire la inalt nivel in cadrul unor institutii precum Yehudi Menuhin School of Music si Juilliard School din New York unde a studiat cu celebra profesoara Dorothy DeLay. De altfel, sub indrumarea acesteia, Nigel Kennedy, ajutat si de un deosebit talent, a reusit ca pana la 16 sa asimileze o parte semnificativa a repertoriului violonist, pe care o putea prezenta in versiuni personale remarcabile. Tot la 16 ani, Nigel Kennedy incepe sa cocheteze si cu jazz-ul odata cu participarea intr-un concert al faimosului Stephane Grappelli, la maturitate genul amintit, alaturi de cel klezmer, fiind alte paliere de exprimare artistica a violonistului.
Preocupat de continua sa perfectionare in domeniul intepretarii muzicii clasice, Nigel Kennedy a cunoscut consacrarea la 38 de ani prin popularitatea de care s-au bucurat inregistrarile realizate in special cu o varianta neobisnuita din punct de vedere al sonoritatii a celebrelor Anotimpuri de A. Vivaldi. De altfel, desi a prezentat majoritatea marilor concerte destinate viorii, Nigel Kennedy este recunoscut mai degraba pentru look-ul sau neconventional si pentru imbinarile inedite dintre muzica clasica si ale genuri (este celebra si chiar controversata introducerea unei improvizatii pe teme din muzica lui Jimi Hendrix in locul cadentei din Concertul de Beethoven).
