adaptare după jurnalul de călătorie în Țara Sfântă al Olgăi Greceanu, „Pe urma pașilor Tăi, Iisuse…”
Distribuția: Vitalie Bantaş, Amalia Ciolan, Afrodita Androne, Ana Maria Bercu, Liliana Pană, Maria Radu, Eliza Bercu-Bodeanu
Regia: Eliza Bercu-Bodeanu
Coregrafia: Arcadie Rusu
Durată spectacol: 1h 40min (fără pauză)
Inspirat de jurnalul de pelerin al Olgăi Greceanu, spectacolul religios Urma paşilor Tăi… este o operă de adâncă meditație, menită să deschidă mințile și sufletele tuturor acelora care văd în învățătura creștină Calea, Adevărul și Viața. Pe măsură ce parcurg ținuturile biblice. personajele capătă convingerea că Mântuitorul Lumii nu este un simplu personaj de legendă, ci întruparea lui Dumnezeu pe pământ. Iar acest adevăr nu le este relevat de grandoare construcțiilor piramidale, ci de simplitatea peisajului deșertic.
O invitație de a evada din agitația vieții cotidiene pentru a acorda timp celor sacre, în această perioadă sfântă a Postului Paștelui.
„Gestul temerar al creatorilor spectacolului Urma paşilor Tăi… s-a concentrat pe un demers interior de mare finețe necesar dobândirii unei atari stări de reculegere. Scenariul le-a rezervat fiecăruia dintre membrii echipei câte un moment monologat, în care actorul sau actrița se lansează într-o confesiune de profundă vibratie umană cu conotații subiective potrivit temperamentului și încărcăturii de trăire a unuia sau altuia dintre ei. Toți sunt, de altfel, în diverse registre, la fel de emoționanți. În plan secund se deschide apoi zona posibilelor comentarii pe care autoarea le inserează dând astfel scrierii sale un caracter adesea polemic. Nu avem așadar de-a face cu un text rigid, dogmatic ci cu o pagină literară plină de căldură omenească, exprimare firească în încercarea de apropiere a Scripturii de oameni.”
Doina Papp – Teatrul azi
“Textul venerabilei pictorițe alternează filele jurnalului de pelerin, plin de observații atente și avizate, cu cele ale meditației moral-religioase pe tema Patimilor. Preluat de punerea în scenă a Elizei Bercu-Bodeanu, monologul Olgăi Greceanu este descompus într-o polifonie de voci – șapte: șase femei și un bărbat -, imaginând șapte personaje sau șapte ipostaze ale artistei pelerine, care preiau și reverberează în variațiuni emoționale vag nuanțate monodia sacră a aceleiași mari emoții mistice: descoperirea realității sensibile a trecerii Mântuitorului pe pământ. (…) O coregrafie atent concepută a mișcărilor scenice geometrizează un spațiu abstract, al cărui unic element decorativ este o mică plantă de ghiveci, pe post de sicomor biblic. Veșmintele de in alb ori de culoarea nisipului, extrase din garderobele de vară de ultimă oră (unul singur e negru, simetrizând raportul 6:1 al genurilor), veșminte urbane, dar totuși, atemporale, sugerează spațiul deșertic al dramei christice, cel de azi, ca și cel de-acum două mii de ani.”
Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
