{"id":1235,"date":"2021-04-08T07:44:48","date_gmt":"2021-04-08T06:44:48","guid":{"rendered":"https:\/\/www.societateamuzicala.ro\/sorinantohi\/?p=1235"},"modified":"2021-04-08T07:52:55","modified_gmt":"2021-04-08T06:52:55","slug":"cioran-le-tintin-de-la-philosophie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.societateamuzicala.ro\/sorinantohi\/cioran-le-tintin-de-la-philosophie\/","title":{"rendered":"Cioran, le Tintin de la philosophie"},"content":{"rendered":"

Nu obi\u0219nuiesc s\u0103 comentez public actualitatea. Paginile care urmeaz\u0103 s\u00eent o excep\u021bie, a\u0219a c\u0103 le extrag \u00een avanpremier\u0103 dintr-un manuscris de nota\u021bii sporadice,\u00a0Idei \u0219i zile.\u00a0<\/em>Pentru ca acesta s\u0103 devin\u0103 vreodat\u0103 carte, chiar \u0219i \u00eensemn\u0103rile succinte, ini\u021bial numai pentru mine, ar trebui explicitate, cam \u00een maniera de mai jos. Din fericire pentru toat\u0103 lumea, aceasta nu e o perspectiv\u0103 realist\u0103\u2026<\/p>\n

Prezen\u021be rom\u00e2ne\u0219ti<\/h3>\n

\u00cen zilele de 14 \u0219i 15 martie, spa\u021biul mediatic na\u021bional a repetat\u00a0ad nauseam<\/em>, a\u0219a cum face cu orice se consider\u0103 la noi\u00a0breaking news\u00a0<\/em>(chiar orice!), postarea pe Facebook (FB) de pe 14 martie a ambasadorului rom\u00e2n la Paris, Luca Niculescu, despre un album de benzi desenate (BD) inspirat de Cioran,\u00a0On ne peut vivre<\/em>\u00a0qu\u2019\u00e0 Paris<\/em>. Informa\u021bia a fost distribuit\u0103 prompt pe FB \u0219i de ICR Paris, fiind reluat\u0103 (patriotic, fiindc\u0103 nu era o realizare proprie) pe 19 martie \u00een bilan\u021bul s\u0103pt\u0103m\u00eenal al institu\u021biei, \u0219i el difuzat masiv. Albumul de 96 de pagini (formatul clasic) a ap\u0103rut la prestigioas\u0103 editur\u0103 Rivages (asociat\u0103 cu Payot) pe 10 martie 2021.<\/p>\n

Cioran BD: umbra lui Tintin<\/h3>\n

Editura \u00ee\u0219i promoveaz\u0103 produsul \u00een urm\u0103torii termeni: \u201eCioran devient ici un personnage de bande dessin\u00e9e,\u00a0le Tintin de la philoso\u00adphie<\/em>\u201c [s.m.<\/em>]. Mesajul a devenit, desigur, viral, deci va conta remanent \u0219i \u00een viitorul sondabil, gra\u021bie algoritmilor folosi\u021bi de motoarele de c\u0103utare, aceast\u0103 form\u0103 digital\u0103 de tiranie a majorit\u0103\u021bii. Umbl\u00eend pe net dup\u0103 Cioran vom da peste Tintin; \u0219i, tot dadaist, viceversa. Nu cred c\u0103 to\u021bi francofonii \u00een\u021beleg, chiar ajuta\u021bi de Google, ce \u00eenseamn\u0103 a fi un Diogene al secolului al XX-lea, cum se spune la \u00eenceputul textului promo\u021bional citat. Dar to\u021bi \u0219tiu cine este Tintin. Aceast\u0103 afirma\u021bie e oarecum valabil\u0103 \u0219i pentru marele public global nefrancofon. Cum se spunea c\u00eendva, dac\u0103 n-au citit cartea, au v\u0103zut filmul. Astfel, \u201escepticul de serviciu al unei lumi pe sf\u00eer\u0219ite\u201c e pe cale s\u0103 devin\u0103 un arhetip sau m\u0103car un cli\u0219eu obscur al culturii populare, cel pu\u021bin al sec\u021biunii sale BD. Nu intru aici \u00eentr-o analiz\u0103 a universului BD \u0219i a variantelor ori derivatelor sale mai mult sau mai pu\u021bin \u00eenrudite:\u00a0comic strips<\/em>,\u00a0fumetti<\/em>,\u00a0manga<\/em>,\u00a0anime<\/em>,\u00a0cartoons<\/em>, filme de anima\u021bie computerizat\u0103, filme tradi\u021bionale, jocuri video, haine, produse de papet\u0103rie etc. Dar a\u0219 vrea s\u0103 adaug informa\u021biile minime pentru a \u00een\u021belege \u0219tirea de mai sus dincolo de via\u021ba ei precar\u0103: c\u00eeteva secunde pe FB \u00eenainte de a intra \u00een neantul epocii noastre iconodule, c\u00eend prezen\u021ba e o form\u0103 neglijabil\u0103 \u0219i efectiv neglijat\u0103, nu doar precar\u0103, a absen\u021bei. Nici m\u0103car nu ne mai putem \u00eencrede \u00eentr-o uitare par\u021bial reversibil\u0103 prin eventuale cercet\u0103ri istorice viitoare, a\u0219a cum se mai\u00a0 \u00eent\u00eempl\u0103 cu\u00a0\u00a0yesterday\u2019s news<\/em>.<\/p>\n

\"\"<\/a>Desenatorul: Patrice Reytier<\/h3>\n

Desenatorul acestui\u00a0Cioran tendance Tintin<\/em>\u00a0(cf.,\u00a0mutatis mutandis<\/em>, un slogan din 1968:\u00a0Je suis marxiste<\/em>,\u00a0tendance Groucho<\/em>), Patrice Reytier, este un veteran al culturii BD. \u00cemi amintesc, ca s\u0103 dau un singur exemplu, ilustra\u021biile lui la Jules Verne,\u00a0Misterul camerei galbene<\/em>, publicate \u00een 1986 de celebra revist\u0103 de BD\u00a0Je bouquine<\/em>. Ca mul\u021bi desenatori de BD, Reytier este \u0219i un om articulat, care cite\u0219\u00adte \u0219i g\u00eende\u0219te, un rebel, un anarhist, un vis\u0103tor contracultural. De pild\u0103, pe 22 aprilie 2021 va aduna \u00een volum \u0219i ilustra\u021biile sale la opera poetului sco\u021bian Kenneth White, spirit afin, vagabond boem,\u00a0homo<\/em>\u00a0viator<\/em>, inventatorul geopoeticii (din punctul meu de vedere, o form\u0103 particular\u0103, oarecum ingenu\u0103, de geosofie). Albumul,\u00a0La voie du vide et du vent<\/em>, anun\u021bat de Editura Rue de l\u2019\u00e9chiquier, e \u00een acela\u0219i format clasic, folosind structura preferat\u0103 de autor, mult exersat\u0103 \u00een periodice: serii de trei desene pe o tem\u0103 dat\u0103 plasate \u00een josul paginii de revist\u0103, asamblate c\u00eete trei pe pagin\u0103 la reluarea \u00een volum. Avanpremierele, ca aceea din revista canadian\u0103\u00a0Entrevous<\/em>\u00a0(octombrie 2019), s\u00eent promi\u021b\u0103toare: reveriile grafice ale lui Reytier corespund reveriilor poetice ale lui White, legate de spa\u021bii mentale \u0219i geografii simbolice de pe tot globul (inclusiv din Balcani), adic\u0103 de experien\u021ba interioar\u0103 a c\u0103l\u0103torului, nu de cea consumist-hedonist\u0103 a turistului.<\/p>\n

\u0218tirea nu este chiar o noutate<\/h3>\n

Dar Reytier a \u00eenceput \u00eenc\u0103 de acum c\u00ee\u021biva ani s\u0103-l prezinte pe Cioran \u00een format BD. Nu \u0219tiu dac\u0103 voia s\u0103 creeze un Tintin al filozofiei. \u0218i nici vreun Corto Malt\u00e8se, cum ar fi spus poate mai bine acum editura \u2013 dar fanii aceluia s\u00eent mai pu\u021bini, deci impactul comercial ar fi fost mai mic. Judec\u00eend dup\u0103 cadrul \u00een care a fost plasat, cred c\u0103 proiectul s\u0103u a \u021bintit mai departe \u0219i mai sus. Serialul Cioran al lui Reytier a fost g\u0103zduit din 2013 de una dintre publica\u021biile lui Alain de Benoist,\u00a0\u00c9l\u00e9ments<\/em>. Titlul complet al revistei (format A4, apari\u021bie bi- \u0219i trimestrial\u0103, \u00eentre 66 \u0219i 96 pp.) este\u00a0\u00c9l\u00e9ments (pour une civilisation europ\u00e9enne). Le magazine<\/em>\u00a0des id\u00e9es<\/em>. A fost \u00eenfiin\u021bat\u0103 \u00een 1973, c\u00eend Alain de Benoist, autor precoce \u0219i extrem de prolific \u00eenc\u0103 azi, se afirmase deja ca lider al curentului La Nouvelle Droite \u2013 \u00eenfiin\u00ad\u021base \u00een 1968 la Nisa celebrul Groupement de recherche et d\u2019\u00e9tudes pour la civilisation europ\u00e9enne (GRECE). Cititorul va g\u0103si lesne pe net revista, precum \u0219i, pornind de la aceste referin\u021be, tot ce mai trebuie pentru a cunoa\u0219\u00adte omul \u0219i fenomenul, inclusiv publica\u021biile din aceea\u0219i familie,\u00a0Krisis<\/em>\u00a0(trimestrial\u0103, fondat\u0103 \u00een 1988) \u0219i\u00a0Nouvelle \u00c9cole<\/em>\u00a0(anual\u0103, fondat\u0103 \u00een 1968), ambele tematice (cel pu\u021bin printr-un nucleu tematic), format carte. Ca \u0219i c\u0103r\u021bile propriu-zise din aceea\u0219i constela\u021bie, multe semnate de Alain de Benoist, cele trei periodice abordeaz\u0103 (primul, mai succint, mai jurnalistic \u0219i mai legat de actualitatea politico-ideologic\u0103) teme \u0219i autori care s-ar putea grupa cel mai bine \u00een categoria heteroclit\u0103, ambivalent\u0103, programatic metapolitic\u0103 \u0219i metaistoric\u0103, a antimodernismului. O rapid\u0103 enumerare, \u00een ordine aleatorie: autohtonism, indo-europeni, antici greci \u0219i romani, vechi germani, revolu\u021bie conservatoare, geopolitic\u0103, identitate na\u021bional\u0103, suveranism, mondializare, imigra\u021bie \u0219i \u201emarea \u00eenlocuire\u201d a popula\u021biei occidentale, comunitarism, religie, teologie politic\u0103, declinul Occidentului, anarhism, islamism, corectitudine politic\u0103, valori tradi\u021bionale etc.; Nietzsche, Georges Sorel, Heidegger, Carl Schmitt, Knut Hamsun, Ernst J\u00fcnger (\u0219i fratele lui mai t\u00een\u0103r \u0219i mai pu\u021bin cunoscut, Friedrich Georg J\u00fcnger), Oswald Spengler, Charles Maurras, Clausewitz, Machiavelli etc.<\/p>\n

A\u0219adar, Cioran se potrivea perfect \u00een acest context. Alain de Benoist \u00eensu\u0219i introducea succint primul grupaj de trei desene, care relua titlul legendar \u201eDe l\u2019inconv\u00e9nient d\u2019\u00eatre n\u00e9\u201c, ap\u0103rut \u00een\u00a0\u00c9l\u00e9ments\u00a0<\/em>(nr. 148, iulie-septembrie 2013, p. 5), ar\u0103t\u00eend c\u0103 Patrice Reytier era deopotriv\u0103 cititor al lui Cioran \u0219i al revistei. De altminteri, editorialul lui Alain de Benoist a fost adesea ilustrat cu portretul s\u0103u f\u0103cut de Reytier \u00een stilul portretului lui Cioran, iar o copert\u0103 important\u0103 pentru programul publica\u021biei \u0219i al curentelor de care se leag\u0103 \u00eei prezint\u0103 pe Alain de Benoist \u0219i \u00c9ric Zemmour \u00een aceea\u0219i viziune grafic\u0103. Iat\u0103 o selec\u021bie a titlurilor instantaneu evocatoare date de Reytier grupajelor sale Cioran \u00een perioada 2013-2017 (\u00een parantez\u0103, num\u0103rul \u00een care au ap\u0103rut): \u201eOccident\u201c (149, 151, 152), \u201eVertige de l\u2019histoire\u201c (154), \u201eDe l\u2019inconv\u00e9nient d\u2019\u00eatre n\u00e9\u201c (156, 158, 159, 162), \u201eL\u2019escroc du gouffre\u201c (157, 165), \u201eInconv\u00e9nient\u201c (161), \u201eAtrophie du verbe\u201c (163), \u201eReligion\u201c (164).<\/p>\n

Exist\u0103, ca \u0219i \u00een cazul desenelor inspirate de Kenneth White, o extensie francofon\u0103 canadian\u0103 a celor inspirate de Cioran, \u00een special \u00een revista al c\u0103rei titlu indic\u0103 deja influen\u00ad\u021ba acestuia,\u00a0L\u2019Inconv\u00e9nient<\/em>\u00a0(v. numerele 76 \u0219i 78 din 2019), precum \u0219i, chiar \u00een anii de \u00eenceput ai colabor\u0103rii cu\u00a0\u00c9l\u00e9ments<\/em>\u00a0\u00eentr-o revist\u0103 destul de apropiat\u0103 cultural-ideologic periodicele lui Alain de Benoist, pentru care am g\u0103sit numere din perioada 2006-2014:\u00a0Reli\u00adgions & Histoire<\/em>\u00a0\u2013 acolo tema desenelor lui Reytier era \u201eCioran et la religion\u201d.<\/p>\n

De la BD la antimodernism<\/h3>\n

\"\"<\/a>Nu m\u0103 pot ocupa aici de antimodernism \u00eentr-o manier\u0103 suficient de tehnic\u0103, deopotriv\u0103 pe plan conceptual \u0219i istoric. Am f\u0103cut-o cu alte prilejuri, singur sau al\u0103turi de al\u021bii, \u00een conferin\u021be \u0219i \u00een scris, ca \u00een volumul colectiv\u00a0Modernism \u015fi antimodernism. Noi perspective interdisciplinare<\/em>, Bucure\u0219ti: Editura Cuv\u00e2ntul \u0219i Editura Muzeul Na\u0163ional al Literaturii Rom\u00e2ne (2008) \u0219i mai ales ca \u00een textul scris \u00eempreun\u0103 cu Bal\u00e1zs Trencs\u00e9nyi, \u201eApproaching Anti-modernism\u201c, ap\u0103rut ca introducere la volumul coordonat de Diana Mishkova, Marius Turda \u0219i Bal\u00e1zs Trencs\u00e9nyi,\u00a0Discourses of Collective Identity in Central and Southeastern Europe (1770-1945). Texts and Commentaries<\/em>, Volume Four,\u00a0Anti-modernism: Radical Revisions of Collective Identity\u00a0<\/em>(Budapesta-New York, CEU Press, 2014, pp. 1-43, tradus ulterior \u00een rom\u00e2n\u0103 \u0219i maghiar\u0103). Acest din urm\u0103 studiu \u00eel poate ajuta pe cititorul interesat s\u0103-l plaseze pe Cioran, oric\u00eet ar fi el de inclasabil, \u00eentr-un orizont \u00een care acesta devine cu adev\u0103rat inteligibil. E un gest hermeneutic obligatoriu, tot a\u0219a cum este acela de a citi \u00een centrul \u0219i \u00een palimpsestul operei sale francofone, cu referin\u021be \u0219i aplica\u021bii transistorice, interculturale \u0219i general umane, opera sa rom\u00e2neasc\u0103, \u00een str\u00eens\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu existen\u021ba sa aici, cu na\u021bionalismul s\u0103u revolu\u021bionar, excep\u021bionalist \u0219i delirant, antifrastic \u0219i paradoxal, mistic \u0219i spiritualist, agnostic \u0219i apocaliptic, apoteoz\u0103 febril\u0103 a stigmatului \u0219i ontologie etnic\u0103 marcat\u0103 de imanen\u021ba \u0219i iminen\u021ba neantului. \u00cenainte de a fi cosmic \u0219i dup\u0103 ce deschiderea universal\u0103 dintotdeauna a autorului (lumea este g\u00eendit\u0103 \u00eentotdeauna dintr-un loc anume) \u0219i-a acoperit \u0219i relativizat izvoarele, neantul lui Cioran a fost valah. Iar \u00eenainte de a fi sceptic \u0219i stoic sau, mai bine zis, \u00eenainte de a \u00eencerca s\u0103 fie (nu doar s\u0103 par\u0103) astfel, Cioran a fost un entuziast al dezastrului ca sf\u00eer\u0219it ideal al istoriei, al ordaliei care transcende (eludeaz\u0103?) justi\u021bia, al apocatastazei ca transfigurare final\u0103 \u0219i sublimare. Am observat de multe ori c\u0103 mul\u021bi dintre exege\u021bii rom\u00e2ni ai lui Cioran, ca \u0219i cei str\u0103ini cu care emuleaz\u0103 (mimetic, strategic, oportunist) \u0219i care au m\u0103car scuza c\u0103 nu cunosc sau nu \u00een\u021beleg Rom\u00e2nia lui, s\u00eent incapabili s\u0103 lege particularul \u0219i universalul acestui autor exponen\u021bial \u0219i obsedant.<\/p>\n

Antimodernismul, ast\u0103zi<\/h3>\n

O extindere a analizei la antimodernismul actual ar merita \u00eentreprins\u0103 cel pu\u021bin prin studii serioase de caz, fiindc\u0103 antimodernismul (nu v\u0103d necesitatea unui termen nou, construit cu prefixe ca neo- sau post-) s\u2011a dovedit, cum se spune ast\u0103zi despre prea multe care nu s\u00eent astfel, extrem de rezilient, supravie\u021buind o vreme mai mult sau mai pu\u021bin clandestin, revenind \u00een sfera public\u0103 la \u00eenceput marginal, \u00eenc\u0103 prudent \u0219i eufemistic, ca un fel de\u00a0ketman<\/em>, pentru a se asu\u00adma apoi (aproape) complet \u0219i a se angaja \u00een lupt\u0103 deschis\u0103 cu orient\u0103rile \u0219i doctrinele democra\u021biei globale canonice, \u00een special cu cele reunite vag \u00een ultima genera\u021bie istoric\u0103 sub eticheta\u00a0political correctness<\/em>.<\/p>\n

Dup\u0103 Al Doilea R\u0103zboi Mondial, cariera antimodernismului p\u0103rea \u00eencheiat\u0103, din cau\u00adza filoanelor, curentelor \u0219i personalit\u0103\u021bilor sale care intraser\u0103 \u00eentr-un fel sau altul, mai mult sau mai pu\u021bin inten\u021bionat\/con\u00ad\u0219tient, pe tragica\u00a0slippery slope<\/em>\u00a0care ducea de la revolu\u021bia conservatoare la fascism, nazism, dictaturi, r\u0103zboi total \u0219i genocid. A\u0219a cum \u0219tim din cazul rom\u00e2nesc \u0219i putem extrapola la \u00eentregul Est (exist\u0103 mari diferen\u021be empirice, dar abordarea lor \u00een epoc\u0103 a fost unitar\u0103, \u00eent\u0103rindu-le retrospectiv dimensiunile comune \u0219i comparabilitatea), regimurile impuse de sovietici au tratat antimodernismul \u0219i pe exponen\u021bii lui f\u0103r\u0103 menajamente, amalgam\u00eendu-i sumar \u00een categoria du\u0219manilor de clas\u0103 (ceea ce era exact) \u0219i \u00een cea a criminalilor de r\u0103zboi (ceea ce nu se putea argumenta juridic, de\u0219i se putea acuza moral, \u00een toate cazurile). \u00cen anii 1950, cenzura american\u0103 militar\u0103, apoi civil\u0103, dar controlat\u0103 de serviciile secrete, \u00eempreun\u0103 cu proiectul american de reconstruc\u021bie, reeducare \u0219i democratizare de sus \u00een jos a Europei p\u00een\u0103 la Cortina de Fier,\u00a0 precum \u0219i autocenzura operat\u0103 de veteranii antimodernismului, mai ales de teama consecin\u021belor juridice \u0219i civice ale redeschiderii unor dosare interbelice, au generat mai multe muta\u021bii ale marilor paradigme culturale, ideologice, politice \u0219i istorice de p\u00een\u0103 la jum\u0103tatea anilor 1940. Cea mai important\u0103 a fost dez-istoricizarea culturii, a societ\u0103\u021bii, ca \u0219i a \u0219tiin\u021belor sociale \u0219i umane, \u00een special prin apari\u021bia unor no\u021biuni \u0219i practici ca acelea grupate la noi \u00een categoria\u00a0autonomia esteticului<\/em>. Nu s-a vorbit de autonomia filozoficului, lingvisticului, sociologicului etc., dar disciplinele de profil \u0219i-au extirpat ori revizuit dincolo de orice posibilitate de recunoa\u0219tere istoriile interbelice respective.<\/p>\n

A fost un prim pas decisiv \u0219i \u00een direc\u021bia uit\u0103rii acelor istorii complexe, devenite aroape ininteligibile pentru genera\u021biile postbelice. Structuralismele de tot felul au consfin\u021bit aceast\u0103 transformare \u0219i au relansat produc\u00ad\u021bia academic\u0103 \u00eenainte de ridicarea clasicilor st\u00eengii din anii 1960, care au construit o nou\u0103 versiune a ideologiilor, politicii, societ\u0103\u021bii, culturii \u0219i disciplinelor socio-umane. Acesta este fundalul emergen\u021bei imediat postbelice a unei versiuni amnezice \u0219i utilitariste a no\u021biunii hegeliene de postistorie, al c\u0103rei pionier a fost Alexandre Koj\u00e8ve. Am mai scris despre asta, nu insist, dar trimit din nou la densa carte a lui Lutz Niethammer, scris\u0103 cu colaborarea lui Dirk von Laak,\u00a0Posthistoire. Ist die Geschichte zu Ende?<\/em>\u00a0(1989), pe care am tot recomandat-o zadarnic editurilor rom\u00e2ne\u0219ti la \u00eenceputul anilor 1990. La noi, ca \u00een toat\u0103 cultura popular\u0103 global\u0103, a c\u00ee\u0219tigat abordarea triumfalist\u0103 american\u0103 a lui Francis Fukuyama, elev al lui Allan Bloom (ceea ce explic\u0103 influ\u00aden\u021ba lui Koj\u00e8ve) devenit g\u00eenditor geostrategic\u00a0neocon<\/em>. Niethammer, care se apropia de Walter Benjamin \u0219i \u0218coala de la Frankfurt pentru a dep\u0103\u0219i no\u021biunea de progres \u0219i, \u00een genere, teleologia hegelian\u0103 a sf\u00eer\u0219itului istoriei, s-a ocupat de c\u00eeteva figuri elocvente ale\u00a0postistoriei private<\/em>\u00a0(dac\u0103 pot sugera o defini\u021bie sintetic\u0103) ca Koj\u00e8ve, Ernst J\u00fcnger, Paul de Man, Arnold Gehlen, Hans Freyer, precum \u0219i, mai \u00een fundal, Heidegger, Carl Schmitt \u0219i al\u021bii. A\u0219adar, aceast\u0103 form\u0103 de postistorie avea enormul avantaj de a-i scuti\u2026filozofic pe protagoni\u0219tii antimodernismului interbelic, inclusiv pe unii dintre cei care cobor\u00eeser\u0103 foarte jos pe acea\u00a0slippery slope<\/em>\u00a0de care vorbeam mai sus, de consecin\u021bele morale \u0219i juridice ale trecerii lor prin Istorie. Poate nu \u00eent\u00eempl\u0103tor, anul 1989, c\u00eend s-au exprimat despre postistorie (fiecare \u00een felul lui) Fukuyama \u0219i Niethammer, marcheaz\u0103 o alt\u0103 etap\u0103 a intr\u0103rii \u00een cele dou\u0103 tipuri de postistorie, cea legat\u0103 de experien\u021ba comunismului de stat estic \u0219i a tovar\u0103\u0219ilor s\u0103i de drum vestici. Du\u00adp\u0103 \u00eenc\u0103 o genera\u021bie istoric\u0103, putem \u0219i trebuie s\u0103 discut\u0103m \u00eentreaga istorie intelectual\u0103 a antimodernismului \u0219i a postistoriei. Conti\u00adnuit\u0103\u021bile s\u00eent la fel de importante ca dife\u00adren\u021bele \u0219i rupturile<\/p>\n

\u00cenapoi \u00een mainstream?<\/h3>\n

Pentru a \u00eencheia acest prea rapid tur de orizont al antimodernismului \u0219i postistoriei, a\u0219 vrea s\u0103 semnalez la fel de rapid o ten\u00addin\u021b\u0103 relativ recent\u0103 \u0219i rapid ascendent\u0103 de\u00a0(re)mainstreaming<\/em>, de normalizare f\u0103r\u0103 disciplinare a antimodernismului \u0219i a diverselor curente \u00eenrudite \u0219i\/sau situate, \u00eentr-o topologie rudimentar\u0103, la st\u00eenga \u0219i la dreapta lui, uneori secante ori separate doar de frontiere poroase la care se poart\u0103 micro-r\u0103zboaie culturale hibride. (S\u0103 nu subestim\u0103m importan\u021ba acestora pentru apari\u021bia unui discurs, a unui c\u00eemp cultural, a unor alian\u021be \u0219i influ\u00aden\u021be reciproce.) Cum ar\u0103tam mai sus, antimodernismul a \u00eenceput s\u0103 revin\u0103 la suprafa\u021b\u0103 chiar \u00een timp ce noua paradigm\u0103 a st\u00eengii occidentale se afirma ca unic\u0103 form\u0103 legitim\u0103 (moral, ideologic, civic, politic, intelectual, cultural, artistic etc.) de via\u021b\u0103: sf\u00eer\u0219itul anilor 1960. Re-istoricizarea culturii occidentale \u00een anii 1980, c\u00eend postmodernismul cucerise o pozi\u021bie dominant\u0103 pe pia\u021b\u0103, dar nu avea totu\u0219i monopol, a fost deopotriv\u0103 simp\u00adtomul \u0219i motorul unei reveniri publice a memoriei colective. \u00cens\u0103\u0219i tema memoriei a devenit cam pe atunci central\u0103, semiotica redescoperea cultura \u0219i istoria, istorismul german intebelic era redescoperit dup\u0103 o lung\u0103 t\u0103cere.<\/p>\n

Pentru a da un exemplu direct legat de argumentul central al acestui text, plec de la o amintire. La Paris, unde am tr\u0103it ca bursier \u00een perioada 1990-1992, Alain de Benoist era practic nefrecventabil chiar de c\u0103tre cineva ca mine,\u00a0outsider<\/em>\u00a0balcanic postcomunist de la care nu se a\u0219tepta nimeni la g\u00eendire critic\u0103. \u00cen mediul liberalilor tocquevillieni-aronieni \u0219i \u00een cel al istoricilor anticomuni\u0219ti (existau persoane care circulau \u00eentre ele, ca Pierre Manent), \u00een care eram eu prezent, Alain de Benoist era\u00a0persona non grata<\/em>, iar periodicele \u0219i volumele lui ori coordonate de el nu erau citabile. \u00cen ultimul deceniu, Alain de Benoist dialogheaz\u0103 public, \u00een periodicele sale, \u00een conferin\u021be \u0219i seminarii, la televiziuni digitale \u0219i pe YouTube, nu doar cu figuri mai excentrice, dar omniprezente \u0219i astfel aproape metapolitice, ca Michel Onfray, ci chiar cu mul\u021bi corifei ai liberalismului men\u021bionat. De la o vreme, acesta a devenit tot mai apropiat de conservatorism, parc\u0103 printr-o imita\u021bie a colegilor \u0219i prietenilor americani, care evoluaser\u0103 de la Tocqueville, printr-un liberal-conservatorism oarecum anacronic, de secol XIX european, spre pozi\u021bii\u00a0neocon<\/em>. A-i vedea pe Marcel Gauchet \u0219i pe Pierre Manent \u00een paginile \u0219i pe coperta revistei\u00a0\u00c9l\u00e9ments\u00a0<\/em>era p\u00een\u0103 acum zece ani aproape de neconceput. Iar a-i vedea primi\u021bi sau comenta\u021bi cu deferen\u021b\u0103 \u0219i respect era chiar de neg\u00eendit. O circula\u021bie similar\u0103 de idei \u0219i autori leag\u0103, nu numai ocazional, \u0219i publica\u021bii\u00a0mainstream<\/em>\u00a0de dreapta ca\u00a0Le Figaro<\/em>\u00a0cu periodice de dreapta radical\u0103, care lupt\u0103 pentru un statut \u0219i un tratament standard, ca\u00a0Valeurs actuelles\u00a0<\/em>\u0219i extensiile sale. Zemmour, de exemplu, pe care l-am semnalat deja \u00een compania lui Alain de Benoist, colaboreaz\u0103 permanent la\u00a0Le Figaro<\/em>, e prezentat mereu admirativ de\u00a0Valeurs actuelles<\/em>, care-l consider\u0103 nu doar un polemist \u0219i un lider intelectual important, ci \u0219i preziden\u021biabil.<\/p>\n

\"\"<\/a>Nici \u00een Europa Central\u0103 \u0219i de Est lucrurile nu stau altfel: \u201eiliberalismul\u201c unui Viktor Orb\u00e1n (ca s\u0103 fiu elegant pentru o clip\u0103), cu tot amalgamul s\u0103u cultural-ideologic na\u021bionalist\/suprematist maghiar aproape caricatural (de fra\u021bii s\u0103i inamici rom\u00e2ni ce s\u0103 mai vorbesc?), sau evolu\u021biile \u0219i figurile comparabile din Cehia \u0219i Polonia ne arat\u0103 \u0219i ele c\u0103 antimodernismul, departe de a fi o relicv\u0103 sau o referin\u021b\u0103 anacronic\u0103, este impenitent \u0219i resurgent, lupt\u0103 pentru a deveni onorabil, inconturnabil, chiar indispensabil. \u0218i, a\u0219a cum vom vedea, poate, mai clar \u00een viitorii ani,\u00a0means<\/em>\u00a0business<\/em>. Mai exact,\u00a0unfinished business<\/em>.<\/p>\n

Cioran \u0219i Tintin<\/h3>\n

\u00cen aceste condi\u021bii, c\u00eet \u0219i ce fel de Tintin va deveni Cioran? \u00cel va face versiunea Tintin mai cunoscut pe Cioran sau \u00eel va \u00eenlocui? Ce avatar al lui Cioran va c\u00ee\u0219tiga \u00een imaginarul global? Spre deosebire de Tintin, o crea\u021bie\u00a0ex nihilo<\/em>, Cioranul BD (\u0219i din toate celelalte domenii \u00eenrudite) are la origini un om real \u0219i o oper\u0103 real\u0103. Dar oare conteaz\u0103 asta pe TikTok ori \u00een universul Dark Web? \u0218i Dracula, compatriotul lui Cioran \u0219i al nostru (contemporanul nostru<\/em>\u00a0e chiar mai bine zis pentru cineva nu doar\u00a0immortal<\/em>, ci\u00a0undead<\/em>), are la baz\u0103 un personaj real. Cine \u0219tie, poate asta e \u0219ansa lui Cioran de a ie\u0219i \u00een fine, fie \u0219i numai dup\u0103 moarte, dintr-o istorie \u0219i din multe istorii \u00een care nu \u0219i-a g\u0103sit niciodat\u0103 lini\u0219tea.<\/p>\n

Pe 8 aprilie se \u00eemplinesc 110 ani de la na\u0219\u00adterea lui Cioran. \u00cen lumina celor de mai sus, puteam scrie\u00a0prima dintre na\u0219terile sale<\/em>.<\/p>\n

Sursa: https:\/\/www.observatorcultural.ro\/articol\/cioran-le-tintin-de-la-philosophie\/<\/a><\/p>\n