Idei în Agora
Liberalism după Bizanț?
Daniel Barbu în dialog cu Sorin Antohi
Casa Filipescu-Cesianu
12 iunie 2018, 18:00
În scrisori din anii 1991-1992, înainte și după prima noastră întâlnire (la Library of Congress), i-am schițat lui Virgil Nemoianu proiectul unei conferințe din care să iasă un volum colectiv pe tema Liberalism după Bizanț? Pe 15 ianuarie 1992, Nemoianu își încheia astfel o descriere destul de avansată a proiectului (până la nume și subtheme): “Repet: idee excelentă, temă cheie!” Dar n-a fost să fie. După o vreme, am clasat dosarul, faute de combattants, deși identificasem câțiva colaboratori de clasă, unii dispăruți între timp. Nu am renunțat însă definitiv la temă, mai ales în contextul resurgenței simultane a interesului pentru problematica teologico-politică a Europei de Est și pentru tradiția liberalismului tocquevillian. Pe de o parte, Europa de Est (nu numai Rusia, ci toate țările ortodoxe) părea sortită pe vecie fuziunii dintre puterea spirituală și cea temporală – symphonia, chintesență a unui Bizanț după Bizanț fără sfârșit. Pe de altă parte, liberalismul tocquevillian și exigența statului neutru ca garant al spațiului public neutru, aranjament indispensabil pentru nașterea societății civile și funcționarea democrației.
După mai bine de un sfert de secol, aceste chestiuni, pe atunci mai curând teoretice și exploratorii, au o bibliografie și o experiență trăită de generația prezentă, o istorie vie. Așa că am decis să redeschid discuția, invitându-l pe unul dintre cei mai substanțiali gânditori politici români, Daniel Barbu, care a făcut din chestiunea teologico-politică nucleul oricărei analize a omului, societății și statului.
Descarca pliant Idei in Agora 12 iunie 2018
