Cu totii suntem familiari cu drogurile, fie ca nu le spunem asa (vin, cafea, dragoste), fie ca le punem aceasta stampila (lsd, cocaina, iarba).<\/p>\n
Drogurile fac parte din viata noastra, ne ajuta (sau nu) sa suportam mai usor trecerea timpului si oxidarea de rigoare, sa ne imbunatatim sau sa ne prabusim.<\/p>\n
Iar daca eu mai obisnuiesc sa aprind, pardon sa-mi torn un pahar de vin dupa o zi mai grea, inevitabil mi-am pus si problema asta: oare cum obisnuiau marii compozitori? Oare erau mai stapani pe ei, oare aveau nevoie de psihoactive pentru creatie sau pentru a face fata existentei?<\/p>\n
Ei bine, pot sa spun ca asteptarile mele au fost confirmate de istorie.<\/p>\n
Hai sa trecem in revista impreuna cateva cazuri celebre de mari personalitati ale muzicii care pur si simplu ne fac sa ne simtim mai bine in pielea noastra:<\/p>\n
<\/p>\n
Ludwig van Beethoven<\/strong><\/p>\n Primul pe lista este, cu felicitari, Beethoven.<\/p>\n Notoriu pentru nefericirea lui cronica, de altfel remarcabila si in muzica foarte apasata si pe alocuri brusca si zgomotoasa, Beethoven era un mare consumator de alcool.<\/p>\n Vinul rosu era pasiunea lui cea mai mare iar ciroza, motivul mortii sale.<\/p>\n Ca o incununare tragicomica a acestei slabiciuni, ultimele sale cuvinte au fost: \u201cPacat, pacat, prea tarziu…\u201d, \u00a0reactie la sosirea ultimului colet cu vin rosu primit pe patul de moarte.<\/p>\n