{"id":26280,"date":"2016-05-10T17:44:58","date_gmt":"2016-05-10T17:44:58","guid":{"rendered":"https:\/\/www.societateamuzicala.ro\/societateaculturala\/?p=26280"},"modified":"2016-05-10T18:13:51","modified_gmt":"2016-05-10T18:13:51","slug":"regalitatea-si-lumea-muzicala-autohtona","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.societateamuzicala.ro\/societateaculturala\/regalitatea-si-lumea-muzicala-autohtona","title":{"rendered":"Regalitatea si lumea muzicala autohtona"},"content":{"rendered":"

In urma cu 150 de ani sosea in Principatele Romane, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, ales de liderii politici ai vremii a fi urmasul lui Alexandru Ioan Cuza. Carol, care avea sa\u00a0aduca regalitatea in\u00a0societatea romaneasca,\u00a0a gasit o tara aflata la inceputurile modernizarii sale, in care se faceau primii pasi spre un invatamant modern, o cultura romana ancorata la tendintele din restul Europei, un sistem economic adecvat noilor cerinte, etc. Totusi, Romania lui 1866 nu avea inca o retea de cale ferata bine pusa la punct, o banca centrala, sali de concerte in adevaratul sens al cuvantului, s. a.<\/p>\n

Fara a fi descurajat de lipsurile constatate, Carol isi incepe lunga domnie in Romania energic si hotarat sa desavarseasca procesul de modernizare al tarii ce o va transforma intr-una dintre cele mai respectate state europene cu precadere in perioada interbelica. Treptat, Romania face pasi importanti spre acest deziderat sub carmuirea lui Carol, obtinandu-si mai intai independenta fata de Imperiul Otoman in urma Razboiului din 1877-1878, si apoi alaturandu-se familiei monarhiilor europene, odata cu proclamarea tarii ca Regat in 1881, cand Carol devine Regele Carol I al Romaniei si va conduce tara in aceasta calitate pana in 1914.<\/p>\n

In tot acest timp cultura si muzica au reprezentat una dintre principalele preocupari ale conducerii tarii, concretizata in construirea si inaugurarea celui mai important edificiu dedicate muzicii simfonice din Bucuresti, Ateneul Roman (deschis in 1888), incurajarea tinerilor muzicieni romani, continuarea dezvoltarii invatamantului superior muzical si a vietii muzicale autohtone tot mai efervescente.<\/p>\n

Printre tinerii muzicieni ce au beneficiat de sprijinul nemijlocit al familiei regale a Romaniei s-a numarat si George Enescu, cel mai important compozitor roman nascut, coincidenta, chiar in anul 1881, anul proclamarii tarii ca regat. Talent deosebit, George Enescu a atras atentia inca din anii copilariei, cand la doar 7 ani este indrumat de catre Eduard Caudella spre cursurile Conservatorului din Paris si mai apoi ale Conservatorului din Viena. Astfel, micul Jurjac cu il alintau parintii si cei apropiati, isi petrece o buna parte a copilariei si intreaga adolescenta printre straini si mereu pe drumuri intre locurile unde aprofunda arta sunetelor si plaiurile natale de care s-a simtit intotdeauna legat.<\/p>\n

In perioadele in care se afla in tara, George Enescu era o prezenta constanta inca din ultimii ani ai secolului al XIX-lea in viata de concert bucuresteana si nu numai, fiind unul dintre preferatii reginei Elisabeta. Ea insasi artista (regina a avut o interesanta activitate literara sub pseudominul Carmen Sylva), sotia lui Carol I organiza cu regularitate saloane artistice in cadrul carora se recitau poezii si se citeau fragmente din cele mai recente scrieri ale tinerilor literati romani. De asemenea, intalnirile de la Sinaia erau un bun prilej de a-i asculta pe unii dintre tinerii muzicieni de frunte, printre care si George Enescu.<\/p>\n

\"George

George Enescu si Regina Elisabeta a Romaniei<\/p><\/div>\n

Violonist si pianist cu inzestrari deosebite, tanarul Enescu a castigat rapid pretuirea reginei Elisabeta, care ii intuia inclusiv potentialul extraordinar al talentului sau componistic, asa cum ne confirma o dedicatie de pe un tablou oferit marelui nostrumuzician, in care spunea: \u201cDoresc co\u00adpilului meu sufletesc, George Enescu, ca un artist pe masura sa il cante peste o suta de ani, cu aceeasi evlavie cu care l-a cantat el astazi pe Beethoven<\/em>\u201d. De altfel, atitudinea protectoare si grija pentru a-i facilita un inceput cat mai lin de cariera lui Enescu \u00a0a reginei Elisabeta, este confirmata prin intermediul unor emotionante cuvinte mentionate in memoriile sale si de catre compozitor ce nota ca: \u201c pentru mine, Carmen Sylva este o reincarnare a Sfintei Elisabeta. \u2026 Astfel a fost si Regina Elisabeta a Romaniei, care daruia tot ce avea, despuindu-se de toate bunurile \u015fi savarsind toate marinimiile. Si eu am beneficiat de aceasta darnicie si bunatate. Printre altele, mi-a daruit partitura autografa a mai multor compoziti pentru orga ale lui Jacob Frohberger, din epoca lui Johann Sebastian Bach. De asemenea, colectia in saizeci de volume a operei lui Johann Sebastian Bach, ce aparea treptat in vremea Carmen Sylvei si la care Ea se abonase. Pastrez aceste lucrari in casa mea de la Dorohoi. De asemenea, scriitoarea mi-a dedicat cartea Ei \u2018Soare \u015fi Evanghelu\u2019, adresand-o \u2018copilului sufletesc\u2019 al Ei, adica mie, cel prea nevrednic. Nu mai vorbesc de scrisorile ce le am de la Ea, adevarate calauziri sufletesti. Le batea singura la ma\u015fina.Regina m-a adoptat sufleteste, cand s-a inapoiat din Germania, in 1898, dupa o indelunga absenta. \u2026 Cand m-am inapoiat in tara, \u2026 mi s-au deschis portile Palatului. Era in 1898. Regele Carol I binevoia sa se intereseze de mine, ca de un om care munce\u015fte temeinic, iar Carmen SyIva de productia mea, in numele careia m-a adoptat suflete\u015fte, socotindu-Se \u00abcealalta vice-mama\u00bb, pentru ca stia ca prima imi fusese Principesa Elena Alexandru Bibescu. \u2026\u00a0\u00a0 In fiecare vara eram invitat la Castelul Pele\u015f. Faceam muzica dimine\u0163ile de la 11 la 1, iar dupa-mesele de la 5 la 7<\/em>\u201d.<\/p>\n

Legatura puternica dintre Enescu si dinastia monarhica aflata la conducerea tarii razbate si in partiturile compozitorului, cel mai sugestiv exemplu fiind chiar primul sau opus, Poema Romana<\/em>, compus la Paris. Impregnata de melosul specific folclorului romanesc, partitura este dedicata chiar reginei Elisabeta asa cum ne dezvaluie cuvintele inscrise pe frontispiciul acestei prime mari capodopere enesciene : \u201cOmagiu respectuos M.S.Regina Rom\u00e2niei<\/em>\u201d. Mai mult, in semn de pretuire pentru regalitate, Enescu incheie Poema Romana<\/em>, un veritabil tablou sonor al spiritualitatii romanesti, cu Imnul Regal. Acest ultim pasaj va fi insa interzis in perioada comunista, astfel incat intre 1947 si 1990, versiunile ce au fost inregistrate pe banda sau prezentate in salile de concert au fost modificate pentru a corespunde cerintelor cenzurii.<\/p>\n