Recent, au fost descoperite fluiere din os, pe care arheologii le-au datat, cu aproximatie, ca fiind de acum 37 000 de ani. Ceea ce va sa zica, daca mai era vreo urma de incertitudine, ca pofta de muzica a omului dubleaza natural alte pofte, prea putin spirituale. Iar asta e relaxant pentru definitia naturii umane, daca stai sa te gandesti.<\/p>\n
Prin urmare, putem presupune ca primul concert a fost sustinut de un om imbracat in blana unui animal, cu parul valvoi, interpretand la os o frumoasa piesa simfonica de la vanatoarea de azi-noapte. Cool! Iar audienta e pe spate. Iar a doua zi, criticii de arta, imbracati in blanurile animalelor vanate, comenteaza la superlativ despre. Excelent!<\/p>\n
Faptul ca cineva, odata, acum 37 000 de ani, a avut ideea sa vada ce se intampla daca interpreteaza la os o ceva cat de cat muzical e prelungit de faptul ca, acum, urmasii alora sunt loviti si ei de idei, unele chiar stralucite.<\/p>\n
Verofonul<\/strong><\/p>\n Uite de pilda verofonul. Verofonul e un instrument muzical, fragil, din sticla. Adica din pahare. Toti am ascultat, la un moment dat, sunetele cristaline emise prin trecerea\/ lovirea unui pahar cu degetele , dar nu de acest instrument vorbim aici, ci de \u201carmonica din sticla\u201d, inventata in secolul al XVIII-lea de Benjamin Franklin: un fel de castronase, de marimi diferite, insirate pe o tija, care se rotesc in timp de artistul scoate din ele, atingandu-le cu mainile, sunete bizare dar relaxante si patrunzatoare. E, daca vreti, new-entry-ul in familia tuburilor. Ascultati aici cum suna Mozart la armonica din sticla! You think you died and went to heaven!<\/p>\n