30 august 1947<\/p>\n
Ceea ce simt pentru Andr\u00e9 este foarte puternic […]. Cu toate astea, dainuie o usoara deceptie pe care ar fi zadarnic s-o neg, este vorba de impresia ca, in ochii lui, muzica este derizorie in comparatie cu arta picturala. Nu a spus-o niciodata. Este o problema de sensibilitate.<\/em><\/p>\n 10 februarie 1948<\/p>\n Andr\u00e9 mi-a adus cateva partituri rare, dintre care patru triouri de Mozart, si o transcriere pentru patru maini de Czerny a Simfoniei nr. 97 in Do major de Haydn. O atentie care ma incalzeste.<\/em><\/p>\n 28 martie 1953<\/p>\n Ne ducem la atelierul lui Georges Braque pentru a lua ceaiul si a-i privi tablourile. Face parte dintre acele fiinte umane bune la suflet, cu alte cuvinte, rare. Il respect imens si cred ca e ceva reciproc (ii place cu adevarat muzica!). Georges a fost foarte apropiat de Erik Satie (luau pranzul impreuna in fiecare saptamana) si i-a cumparat pianul dupa moartea acestuia. Tablourile lui l-au inspirat pe Satie in timpul compunerii piesei Socrate.<\/em><\/p>\n 4 mai 1953<\/p>\n A murit Prokofiev. In aceeasi zi cu Stalin. Dar moartea sa a fost tinuta secreta atata timp cat aceea a „tatucului popoarelor” nu epuizase cerneala. Alesese sa ramana la vatra patriotica. Talentul i-a fost astfel inregimentat, desi deloc diminuat. Imi place muzica lui Prokofiev si o voi canta iarasi si iarasi. In acest moment,\u00a0Andr\u00e9 vrea sa asculte Orfeu sau Vecerniile lui Monteverdi, in timp ce studiaza Batalia de la San Romano a lui Ucello.<\/em><\/p>\n 3 decembrie 1954<\/p>\n Andr\u00e9 si cu mine ne aflam ieri-seara la\u00a0Th\u00e9\u00e2tre des Champs-\u00c9lys\u00e9es, unde a avut loc o seara de concert cel putin memorabila. Intre Marea Uvertura de Mozart si Patetica lui Ceaikovski, am avut parte – daca putem vorbi de contrast – de o creatie electroacustica a americanului Edgar Var\u00e8se numita Deserturi. Si chiar desertica a fost cat pe ce sa devina marea sala de pe Avenue Montaigne, dupa ce a fost locul unei semirevolte! Pentru toti acei oameni care isi platisera locurile, a fost nici mai mult nici mai putin decat un autentic scandal. In ce ma priveste, mi s-a parut ca alternam intre ultimele teste de acordare care scapa din fosa inaintea unui concert si strafulgerarile sonore ale filmelor de groaza. […] Daca ar trebui sa traduc cosmarul in muzica, asa ar suna. […] Ii inteleg intentia, dar rezultatul este aproape imposibil de ascultat, ceea ce este in antiteza cu insasi ideea de muzica. […]\u00a0<\/em>Andr\u00e9 spune ca exista prea multe capodopere in literatura pentru a mai pierde timpul citind prostii. Eu spun ca exista prea multe capodopere in muzica pentru a mai pierde timpul ascultand cum se trage apa. Dar sst! Poate, peste cativa ani, se va spune ca era un geniu si atunci va fi timpul sa ne schimbam parerea! Nu asa s-a intamplat si cu Incoronarea primaverii a lui Stravinski, prezentata, cred, in acelasi loc, in 1913?<\/em><\/p>\n 9 iunie 1957<\/p>\n Este uimitor.\u00a0Andr\u00e9 spune ca, fata de muzica, celelalte mijloace de exprimare a fericirii sunt sarace. Oare pentru a resimiti propria-i fericire imi cere sa cant? Sa fie acesta pentru el principalul interes pe care il reprezinta muzica?<\/em><\/p>\n 12 mai 1963<\/p>\n Marc Chagall va reface plafonul Operei Garnier! In sfarsit,\u00a0Andr\u00e9 i-a vorbit de proiect si cred ca deocamdata Chagall nu si-a revenit din soc… Dar cum ar putea refuza? Trebuie spus ca\u00a0Andr\u00e9 nu suporta actualul plafon, pe care il priveste la fiecare vizita oficiala – adica foarte des – cu frustrare. Opera merita sa-ti inalti privirile si sa intalnesti acolo sus ceva care sugereaza evadarea sufletului.<\/em><\/p>\n
![\"Cu](\"https:\/\/www.societateamuzicala.ro\/societateaculturala\/wp-content\/uploads\/2015\/07\/Cu-o-discreta-intimitate-de-Madeleine-Malraux.jpg\")
<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"