Dictionarul Grove consemneaza urmatoarele cuvinte in dreptul numelui lui Constantin Silvestri: „Dirijor britanic nascut in Romania”. In aceeasi logica am putea sa spunem: Serghei Rachmaninov, compozitor si pianist american nascut in Rusia sau Bela Bartok, compozitor american nascut in Romania… Daca aceasta logica ilogica ar functiona, Handel ar fi compozitor englez nascut in Germania. Ei bine, cu riscul de a fi suspectati de nationalism, trebuie sa spunem totusi ca Silvestri a fost unul dintre cei mai mari muzicieni romani, nascut in 1913, pe 13 mai, la Bucuresti, unde a si studiat pianul si compozitia, la Conservator, avandu-i ca profesori pe Florica Musicescu si Mihail Jora, dupa ce mai inainte studiase compozitia la Conservatorul din Targu Mures, cu Zeno Vancea. Pentru respectarea adevarului, trebuie sa consemnam faptul ca Silvestri obtine cetatenia romana abia in anul 1935. Aceasta deoarece, tatal sau, Aloysius, era cetaten austriac iar mama sa, Ana, cetatean roman. La nastere, Silvestri primeste cetatenia tatalui si, desi a locuit in permanenta, pana atunci, in Romania, abia in 1935, la 22 de ani, devine si in acte cetaten roman. Cetatenia britanica avea sa o primeasca mult, mult mai tarziu, in 1967, cu doi ani inainte de prematura sa disparitie.<\/p>\n
Afirmat inca de la varsta de zece ani, atunci cand este consemnata prima aparitie in public, ca pianist, el este perceput in aceasta calitate, precum si in cea de compozitor, pana in anul 1930. Atunci, la numai 17 ani, Constantin Silvestri dirijeaza Orchestra simfonica a Radiodifuziunii din Bucuresti, interpretand o compozitie proprie, Preludiu si fuga (Toccata)<\/em>. Succesul repurtat cu aceasta ocazie il determina pe tanarul muzician sa ramana atasat profund de bagheta. Desi parea ca va avea o cariera apropiata de cea a lui Dinu Lipatti, al carui coleg si prieten era, la clasa Floricai Musicescu, Silvestri alege un alt drum:<\/p>\n „Scopul meu final este bagheta si compozitia, care mi-au oferit atat de multe succese in ultimul timp” \u2013 ii scrie Silvestri lui George Breazul, in octombrie 1932.<\/p>\n Devenind, in timp, unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii, s-ar putea crede ca Silvestri a studiat asiduu aceasta meserie, beneficiind de cursuri serioase in arta manuirii baghetei. Adevarul este insa cu totul altul. Muzicianul a fost, in acest domeniu al artei dirijorale, un autodidact. La fel ca multi alti mari dirijori ai acelor timpuri, cum ar fi Toscanini sau chiar George Georgescu, Silvestri a facut pionierat in aceasta meserie. Intr-unul dintre interviurile sale, Constantin Bugeanu, cel ce avea sa devina mai tarziu parintele scolii moderne de dirijat din Romania, afirma:<\/p>\n „Pe vremea cand ocupa pozitia de corepetitor la Opera de Stat din Bucuresti, Silvestri a avut ocazia sa dirijeze cateva lucrari insignifiante. Totusi, intr-o discutie cu el despre opera Boema, am fost impresionat de felul in care a comentat si judecat aceasta lucrare, si mai ales de felul in care a analizat tactele dirijorale necesare conducerii acesteia. In acele timpuri ale Operei bucurestene era o atmosfera extrem de amatoreasca iar dirijorii obisnuiau sa invete lucrarile dupa ureche si nu urmarind partitura. Aceasta abordare se regaseste chiar si la George Georgescu, cel mai reputat dirijor roman al timpului care, la inceput, obisnuia sa vina la repetitiile cu pianul ale solistilor si corului si invata dupa ureche lucrarile, ascultandu-l pe corepetitor. Georgescu era in acel moment un diletant care habar nu avea de armonie sau compozitie iar, spre deosebire de el, Silvestri era un profesionist desavarsit, un specialist al formelor si armoniei, care credea in ideea ca nu poti fi cu adevarat un mare dirijor fara sa te apleci profund asupra unei lucrari.”<\/em><\/p>\n Cu toate acestea, Constantin Silvestri intampina mari dificultati in a-si gasi un loc de munca stabil si remunerat decent. Disperat, ajunge intr-o depresie profunda care il determina, in 1938, sa isi arda majoritatea compozitiilor de tinerete. Intr-un memorandum adresat Uniunii Muzicienilor din Romania, in 1945, el reproseaza lipsa intelegerii autoritatilor fata de talentul sau:<\/p>\n „Pana in 1935 am avut numeroase concerte, am castigat premiul George Enescu iar multe dintre compozitiile mele erau interpretate in multe din salile de concert ale lumii de catre muzicieni precum Hermann Scherchen, Lotte Lehmann sau Felix Borowski dar, totusi, nu am putut sa ocup nici un post intr-o institutie din aceasta tara. Cu mare dificultate am reusi sa ma angajez la Opera de stat din Bucuresti. Iar aici, numai dupa nenumarate memoranduri am reusi sa dirijez cateva concerte, si aceasta de abia dupa anul 1941. Pana atunci, ambele orchestre, atat cea Radio cat si Filarmonica mi-au inchis usa de fiecare data, fie ca dirijor, pianist sau compozitor. La Opera, salariul mi-a fost redus in patru randuri. Din punct de vedere artistic am fost distribuit ca dirijor doar la matinee si productii ieftine, refuzate de catre alti colegi. Pentru a putea supravietui am fost nevoit sa-mi vand pianul in timp ce Toscanini imi dirijeaza cateva dintre lucrarile mele iar altele sunt publicate in America!…”<\/em><\/p>\n Din pacate, asa dupa cum mentioneaza si biograful britanic John Gritten, Silvestri nu a mentionat in acest memorandum si ce lucrari ale sale au fost interpretate de catre orchestrele conduse de Toscanini. In orice caz, apropos de compozitiile sale, desi rela\u0163iile lui Silvestri cu Jora si Paul Constantinescu erau excelente, gustul sau nu coincidea cu cel al genera\u0163iei sale, iar ei il considerau excentric. Ideile sale erau mai avansate decat cele ale compozitorilor romani din aceeasi genera\u0163ie.” Daca in anii 1930, conform propriilor marturii, compozi\u0163iile sale avangardiste ii adusesera reputa\u0163ia de „nebun”, Silvestri ne apare ulterior – prin vasta sa comprehensiune dirijorala – ca un anticipator al viziunii mult mai conciliante, generalizate in deceniile recente sub stindardul atotcuprinzator al postmodernismului, un vizionar, un muzician inaintea timpului sau, asa cum de altfel isi intituleaza monografia John Gritten. Familiarizarea precoce cu muzicile de avangarda ii fusese facilitata de catre Zeno Vancea (in timpul vizitei la domeniul acestuia din Targu Mures, in 1933).<\/p>\n In luna mai a anului 1939, Silvestri ii scrie maestrului si, totodata prietenului sau din Targu Mures:<\/p>\n „Draga Zeno, iti multumesc foarte mult pentru invitatia de a veni la tine. Din pacate nu cred ca pot parasi Bucurestiul in acest moment. Trebuie sa stau aici pentru a dirija si a canta cat mai mult este posibil la Radio. Sunt intr-o situatie financiara extrem de precara. Sunt chinuit de ani de zile de acesti criminali iresponsabili care conduc muzica romaneasca, acestia care isi dau salarii de 60.000 sau 70.000 lei pe luna pentru trei sau patru posturi ocupate simultan. Bineinteles ca ei ii imping afara pe ceilalti, in special pe cei tineri, in fata carora pun bariere imposibile. Chiar de curand am scris un memorandum catre rege dar, din pacate, el a incaput pe mana unor oameni pe care i-am criticat, deci iti dai seama cam in ce relatii sunt eu acum cu toata lumea\u2026”<\/em><\/p>\n Aceste probleme l-au macinat pe Constantin Silvestri foarte multi ani si, chiar si atunci cand arta lui a devenit apreciata, problemele trecutului i-au ramas intiparite profund, astfel nu este de mirare ca, incepand cu anul 1956, el decide sa se stabileasca la Paris, iar mai apoi, dupa succese extraordinare repurtate pe intreg mapamondul, alege cetatenia britanica, cu doar doi ani inaintea prematurei disparitii.<\/p>\n Sa observam aici faptul ca recunoasterea valorilor nationale a fost si este o problema mai veche a noastra. Silvestri este doar unul din lungul sir de artisti care, de-a lungul timpului, au decis sa paraseasca Romania si, dupa cate se pare, fara sa fie regretati prea tare de vreme ce, nu prea ne-am inghesuit sa facem mare lucru pentru a-i recupera. In acest context, nu pot decat sa salut calduros initiativa extraordinara a crearii recente a Centrului de Informare Muzicala din Romania precum si, asteptata monografie in limba romana a lui Constantin Silvestri, realizare exceptionala a doamnei profesoare Lavinia Coman. As incheia totusi cu o tusa trista si, totodata critica, gandindu-ma ca, iata, au trecut 13 ani de la aparitia monografiei britanice a lui John Gritten, in 1998, si nicio editura romaneasca nu a tradus aceasta lucrare in limba materna a lui Silvestri.<\/p>\n (Articol aparut in Musicology Today \u2013 <\/em>Editura U.N.M.B, Bucure\u0219ti 2013)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Dictionarul Grove consemneaza urmatoarele cuvinte in dreptul numelui lui Constantin Silvestri: „Dirijor britanic nascut in Romania”. In aceeasi logica am putea sa spunem: Serghei Rachmaninov, compozitor si pianist american nascut in Rusia sau Bela Bartok, compozitor american nascut in Romania… Daca aceasta logica ilogica ar functiona, Handel ar fi compozitor englez nascut in Germania. Ei […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_acf_changed":false,"footnotes":""},"categories":[69],"tags":[332,281,200,669,2058,333,1247,282,283,196,197,201,198,199,280,272,290,284,289,358,334,222],"class_list":["post-11441","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","tag-compozitor","tag-concert-cameral","tag-concerte-muzica-clasica","tag-conservator","tag-constantin-silvestri","tag-dirijor","tag-dragos-calin","tag-festival","tag-instrumentisti","tag-muzica","tag-muzica-clasica","tag-muzica-clasica-romania","tag-muzica-culta","tag-muzica-simfonica","tag-muzician","tag-opera","tag-orchestra","tag-pianist","tag-simfonie","tag-sonata","tag-stagiune","tag-violonist"],"acf":{"poza_fixa":"https:\/\/www.societateamuzicala.ro\/societateaculturala\/wp-content\/uploads\/2015\/07\/Constantin-Silvestri.jpg","oras":"","pian":false,"orga":false,"data1":"1435943160","data2":"","afiseaza_data_post":true,"articole_relationate":"","coordonate":false},"yoast_head":"\n